Când te simţi lovit, apăsat de viaţă, trebuie mai ales atunci să-ţi îndrepţi ochii spre zona solară a speciei: să asculţi muzică, să reciteşti o poezie, să te uiţi la un tablou. Dintr-o dată, simţi cum, de la nivelul râmei, fiinţa ta se ridică pe verticala piscului.
Într-o zi, Gilbert K. Chesterton (plinuț, la maturitate) i-a spus „prietenului” său (slab) George Bernard Shaw: „Privindu-te pe tine, toată lumea ar crede că în Anglia domnește foametea.”, la care Shaw ar fi replicat: „Privindu-te pe tine, toată lumea ar crede că tu ești cauza.”
© CCC
Prima dragoste nu e altceva decat o mica nebunie si o mare curiozitate.
Niciodata nu suntem nici atat de fericiti, nici atat de nefericiti pe cat ne inchipuim.
Daca vorbesti indelung despre nefericirea din viata, in cele din urma vei ajunge sa nu mai percepi viata decat numai prin nefericirile ei.
Este la fel de neplacut sa primesti mai mult decat te asteptai, ca si sa primesti mai putin.
Daca tradarea, fatarnicia, neloialitatea ar ramane nepedepsite, societatea ar ajunge ca o arena de fiare salbatice, sfasiindu-se una pe alta.
Cel care nu a sperat niciodata nu poate cunoaste disperarea.
Un om devine mai respectabil pe masura ce-i este rusine de mai multe lucruri.
Toate nedreptatile si suferintele de pe lume vin din faptul ca experienta nu poate fi transmisa — cel mult poate fi comunicata. Intre suferintele ce-ti sunt rezervate si ceea ce poti suporta se intinde intreaga cale a experientei, pe care omul nu o poate strabate decat de unul singur.
Providentei ii place sa fie provocata. Acesta este secretul oamenilor care reusesc.
Mangaierea nefericitilor este sa aiba tovarasi in suferinta.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.