Timpul este un tămăduitor infailibil care vindecă fără niciun leac rănile sufletului.
Secretul de a fi nefericit consta in a avea ragazul necesar pentru a-ti bate capul sa vezi daca esti fericit sau nu. Leacul consta in ocupatie, caci ocupatia inseamna preocupare; iar omul preocupat nu este nici fericit, nici nefericit, ci pur si simplu viu si activ, ceea ce este mai placut decat orice fericire pana ce te-ai saturat de ea.
Adesea singurul leac al durerilor noastre consta in uitare; dar noi uitam leacul.
Absenta este in aceeasi masura un leac impotriva urii, cat si o arma impotriva iubirii.
Munca ii e prielnica omului. Il scoate din propria-i viata, ii intoarce privirile de la sine, il impiedica sa-l cerceteze pe acel altul care-i el si care-i face ingrozitoare singuratatea. E un leac al eticii si al esteticii. Munca mai are nepretuitul dar de a ne mangaia desertaciunea, de a amagi neputinta si de a ne insufla speranta intr-o intamplare fericita. Ne inchipuim ca prin ea ne inraurim soarta. Pentru ca nu pricepem legaturile firesti, care ne inlantuie propria sfortare de mecanica universala, ni se pare ca sfortarea aceasta e indreptata spre al nostru folos, impotriva restului. Munca ne da iluzia vointei, a fortei si a independentei. Ne indumnezeieste in ochii proprii. Face din noi, sub propria-ne privire, eroi, genii, demoni, demiurgi, zei, Dumnezeu.
Speranta intr-un viitor mai bun este un leac impotriva necazurilor.
Boni futuri spes malorum est remedium.
(Balbus, Sententiae)
Gelozie…o boala iremediabila, un cancer al sufletului impotriva caruia nu exista leac, nu exista medic, nu exista ameliorare, nici macar acalmii datorita istovirii. Ea inghite cu lacomie toate zvonurile, si nu lipsesc furnizorii pentru acestea.