A luat cu sine vântul toţi nourii tristeţii.
E verdele grădinii nou nestemat tezaur;
Se-ntorc în stoluri păsări pe urma frumuseţii
Şi asfinţitul naşte livezi-livezi, de aur.
Aprinde-mă, crepuscul! Parfum mă fă! Scrumeşte
Tu sufletu-mi, şi fă-mi-l ca tine: - apus de soare.
Deşteaptă-mi ce am veşnic, ce arde, ce iubeşte
Şi vântul de uitare să-şi ia ceea ce doare.
(A luat cu sine vântul)
(traducere de Ion Frunzetti)
Cauta oamenii de la care se poate invata ceva.
La douăzeci de ani domină sentimentele, la treizeci, talentul, iar la patruzeci, raţiunea.
Fara masura, cea mai mare dreptate devine o nedreptate; stoarsa prea mult, portocala nu mai da decat amaraciune.
Nu minţi, dar nici nu spune tot adevărul. Nimic nu necesită o purtare mai prudentă ca adevărul - e ca o hemoragie a inimii înseşi. *
Dă-mă uitării, precum te-am mai rugat, căci numai uitarea face viaţa suportabilă.
Uitarea este leac tuturor durerilor de pe pamant; dar nu toate sufletele oamenilor sunt ca apele care se tulbura, fac creturi si se zbuciuma in furtuna, iar apoi se alina si intind un luciu curat, ca si cum niciodata nu le-ar fi rascolit. Uneori durerile aprige lasa pe urma lor o drojdie de otrava.
Cunoaste felul de a fi al oamenilor cu care ai de-a face, pentru a patrunde intentiile lor. Daca o cauza e bine cunoscuta, vor fi aflate si efectele.
Intreprinde lucrurile usoare ca si cand ar fi grele si pe cele grele ca si cand ar fi mai putin grele: unele, pentru ca increderea in noi insine sa nu ne faca usuratici, iar pe celelalte, pentru ca sfiala sa nu ne descurajeze.
Supravegheaza-ti cuvintele...ca sa-i dai drumul unui cuvant e intotdeauna vreme; sa-l iei inapoi, niciodata.
Nu imbratisa partea rea a unei cauze pentru ca adversarul a apucat-o pe cea buna, caci astfel intri in arena dinainte invins si vei iesi din ea rusinat. Cu arme proaste nu se poate lupta bine.
Mai pastreaza intotdeauna cate o dorinta, ca sa nu fii niciodata nefericitul unei mari fericiri.