Se spune că ochii care nu se văd se uită. E drept, și așa se întâmplă cel mai adesea. Dar cineva, cu-o memorie care nu lasă rănile să se-nchidă, spusese că distanța stinge focul mic, în timp ce-l întețește pe cel mare.
Nimeni nu este atat de desavarsit, incat sa nu aiba nevoie, uneori, de altul; cine nu vrea sa asculte pe nimeni e un prost fara vindecare.
Exista fiinte pe care, inainte de a le vedea, le-am uitat deja.
© CCC
Viata nu poate merge inainte decat uitand multe.
Invata sa alegi.
Cat de profunda poate fi o iubire si cat de desavarsita poate fi uitarea.
Pune masura in toate.
Exagerarea este o mladita a minciunii.
Nu minţi, dar nici nu spune tot adevărul. Nimic nu necesită o purtare mai prudentă ca adevărul - e ca o hemoragie a inimii înseşi. *
Tot omul uita. Aici e poate si singurul secret al puterii noastre, al inversunarii de a trai. Omul uita un adevar, il cauta din nou…il descopera. Nenorocirea si durerea ne invata sensul vietii; dar ar fi teribil ca invatatura aceasta sa ramana vesnic prezenta aici, sa ne paralizeze…O uitam ca sa avem voluptatea de a mai cauta si a o mai gasi inca o data. Aceasta este de fapt toata povestea omenirii.
Nu uit nimic și pe nimeni. Iar cine a însemnat ceva în viața mea, un ceas măcar... nu mai are nici o șansă să-l uit.
Nu trebuie doar sa ierti, trebuie sa si uiti.
La douăzeci de ani domină sentimentele, la treizeci, talentul, iar la patruzeci, raţiunea.
Invata sa astepti: “Timpul si cu mine fac cat doi”.
Adesea uităm o binefacere pentru ca binefacatorul isi aminteste de ea.
© CCC
Tot ce nu-i uitare ne uzeaza substanta; remuscarea este la antipodul uitarii.
Uitare: un burete pe care nu-l gasesti niciodata atunci cand ai nevoie de el.
(Carnavalul dictionarului)
© CCC
Este la fel de necesar sa studiezi oamenii precum studiezi cartile.
(Curteanul)
© CCC