Suferinţa, încercările, dramele apropie de cer, înlesnind transcendenţa. Iarna e timpul celor mai lungi călătorii interioare. După cincizeci de ani, inima devine cord. Orice viaţă e, în esenţă, reaşezare perpetuă, veşnică proiecţie spre ceva neatins, un vis, o năzuinţă, un miraj.
Sentimentele au o viata a lor, o natura ce decurge din imprejurarile in mijlocul carora s-au nascut; ele pastreaza fizionomia locurilor unde au crescut si pecetea ideilor ce au inraurit asupra dezvoltarii lor.
…Brevis hic est fructus homullis;
Iam fuerit, neque post umquam revocare licebit.
Bietul de om, scurt este fructul de viaţa-i e dată;
Iată, a trecut, n-o poate chema înapoi niciodată.
(Lucretius)
Isi merita viata, libertatea, acela numai ce zilnic si le cucereste neincetat.
Cine nu pretuieste viata n-o merita.
Stima, care-i fondul necesar sentimentelor noastre, e si materialul trainic ce le da nu stiu ce incredere, nu stiu ce siguranta, de care avem nevoie sa traim.
Pentru a ma elibera de ceea ce traiesc, traiesc.
© CCC
Nu putem purta pica severitatii, atunci cand ea e indreptatita de un caracter ales, de moravuri curate si cand e chibzuit impletita cu bunatatea.
Ceea ce face prieteniile indestructibile si le dubleaza farmecul este un sentiment care ii lipseste iubirii: certitudinea.
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.