Citate de Radu Gyr

A luat cu sine vântul toţi nourii tristeţii. E verdele grădinii nou nestemat tezaur; Se-ntorc în stoluri păsări pe urma frumuseţii Şi asfinţitul naşte livezi-livezi, de aur. Aprinde-mă, crepuscul! Parfum mă fă! Scrumeşte Tu sufletu-mi, şi fă-mi-l ca tine: - apus de soare. Deşteaptă-mi ce am veşnic, ce arde, ce iubeşte Şi vântul de uitare să-şi ia ceea ce doare. (A luat cu sine vântul) (traducere de Ion Frunzetti)

Potrivit astronomilor moderni, spațiul este limitat. Acesta este un gând foarte reconfortant, mai ales pentru oamenii care nu își amintesc niciodată unde au pus lucrurile. © CCC

Mort să fii că are cine să te uite.

Adesea singurul leac al durerilor noastre consta in uitare; dar noi uitam leacul.

Dă-mă uitării, precum te-am mai rugat, căci numai uitarea face viaţa suportabilă.

Daca vrei sa nu fii dat uitarii dupa ce ai murit, sau scrie lucruri care merita sa fie citite, sau fa lucruri care merita sa fie scrise.

Nu pentru-o lopată de rumenă pâine, nu pentru pătule, nu pentru pogoane, ci pentru văzduhul tău liber de mâine, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri, pentru cântecul tău ţintuit în piroane, pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Nu pentru mânia scrâşnită-n măsele, ci ca să aduni chiuind pe tapșane o claie de zări şi-o căciulă de stele, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane şi zarzării ei peste tine să-i scuturi, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Şi ca să pui tot sărutul fierbinte pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane, pe toate ce slobode-ţi ies inainte, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii! Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane! Şi sus, spre lumina din urmă-a furtunii, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! (Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!)

Tot ce nu-i uitare ne uzeaza substanta; remuscarea este la antipodul uitarii.

Uitarea e mai mult un noroc decat o arta.

Nu uit nimic și pe nimeni. Iar cine a însemnat ceva în viața mea, un ceas măcar... nu mai are nici o șansă să-l uit.

A iubi ţine puţin, a uita ţine mult.

A face oamenii sa rada inseamna a-i face sa uite. Ce binefacator pe pamant, un distribuitor al uitarii! (Omul care rade) © CCC

Uitarea este condiția indispensabilă a memoriei. (Periplul literaturii și artei) © CCC

Dacă uitarea întârzie să apară, i se vine în ajutor.

Cat de profunda poate fi o iubire si cat de desavarsita poate fi uitarea.

Înfrânt nu eşti atunci când sângeri, nici ochii când în lacrimi ţi-s. Adevăratele înfrângeri sunt renunţările la vis. (Îndemn la luptă)

Dacă ai fost adânc rănit în suflet, Plăteşte cu uitarea - aşa spune mândria; Nu poţi să uiţi? Atunci, măcar prefă-te. *

Uita si iarta. Acest lucru nu este dificil atunci cand este inteles asa cum trebuie. Inseamna sa uiti de indatoririle care nu-ti convin si sa te ierti pe tine insuti pentru ca le-ai uitat. Printr-o practica perseverenta si o neabatuta hotarare poti ajunge sa faci cu usurinta lucrul asta.

Se spune că ochii care nu se văd se uită. E drept, și așa se întâmplă cel mai adesea. Dar cineva, cu-o memorie care nu lasă rănile să se-nchidă, spusese că distanța stinge focul mic, în timp ce-l întețește pe cel mare.

Viata ne invata sa cultivam uitarea, ca o masura de consolare a fiintei.