Citate de Pierre Véron

Uitarea este leac tuturor durerilor de pe pamant; dar nu toate sufletele oamenilor sunt ca apele care se tulbura, fac creturi si se zbuciuma in furtuna, iar apoi se alina si intind un luciu curat, ca si cum niciodata nu le-ar fi rascolit. Uneori durerile aprige lasa pe urma lor o drojdie de otrava.

Increderea nu se impune, ea se castiga. (Parisul se distreaza) © CCC

Nu uit nimic și pe nimeni. Iar cine a însemnat ceva în viața mea, un ceas măcar... nu mai are nici o șansă să-l uit.

Dacă ai fost adânc rănit în suflet, Plăteşte cu uitarea - aşa spune mândria; Nu poţi să uiţi? Atunci, măcar prefă-te. *

Prietenii prietenilor nostri sunt prietenii nostri. (Parisul se distreaza) © CCC

Adesea uităm o binefacere pentru ca binefacatorul isi aminteste de ea. © CCC

A iubi ţine puţin, a uita ţine mult.

Mort să fii că are cine să te uite.

Tot omul uita. Aici e poate si singurul secret al puterii noastre, al inversunarii de a trai.  Omul uita un adevar, il cauta din nou…il descopera. Nenorocirea si durerea ne invata sensul vietii; dar ar fi teribil ca invatatura aceasta sa ramana vesnic prezenta aici, sa ne paralizeze…O uitam ca sa avem voluptatea de a mai cauta si a o mai gasi inca o data. Aceasta este de fapt toata povestea omenirii.

Adesea singurul leac al durerilor noastre consta in uitare; dar noi uitam leacul.

Prefect: o uniforma care are prea mult tendinta de a se schimba in livrea. (Carnavalul dictionarului) © CCC

Viata nu poate merge inainte decat uitand multe.

Se spune că ochii care nu se văd se uită. E drept, și așa se întâmplă cel mai adesea. Dar cineva, cu-o memorie care nu lasă rănile să se-nchidă, spusese că distanța stinge focul mic, în timp ce-l întețește pe cel mare.

Uitarea este condiția indispensabilă a memoriei. (Periplul literaturii și artei) © CCC

Primavara este “dimineata anului”. (Micul filosof de buzunar) © CCC

Aş vrea-n uitare să cobor, şi iar mi-e dor de umbra ta… De câte-ncerc să uit mi-e dor, de câte n-am putut uita.   M-aş vrea la fel cu pomii goi, aş vrea ca frunza-n vânt să pieri… Dar din zăpadă vii-napoi cum se re-ntoarce floarea-n meri.   Adânc aş vrea-n paharul plin şi-n cântec zâmbetul să-ţi pierd; dar creşti din orice strop de vin, din orice strună ce-o dezmierd…   Şi când în flacără şi-n fum aş vrea să spulber urma ta, tu te re-ntorci ca un parfum, din tot ce n-am putut uita… (Aş vrea)

Daca vrei sa nu fii dat uitarii dupa ce ai murit, sau scrie lucruri care merita sa fie citite, sau fa lucruri care merita sa fie scrise.

Uitarea e mai mult un noroc decat o arta.

Tot ce nu-i uitare ne uzeaza substanta; remuscarea este la antipodul uitarii.

Cand vrei sa uiti pe cineva, inseamna ca te gandesti la el.