Aş vrea-n uitare să cobor,
şi iar mi-e dor de umbra ta…
De câte-ncerc să uit mi-e dor,
de câte n-am putut uita.
M-aş vrea la fel cu pomii goi,
aş vrea ca frunza-n vânt să pieri…
Dar din zăpadă vii-napoi
cum se re-ntoarce floarea-n meri.
Adânc aş vrea-n paharul plin
şi-n cântec zâmbetul să-ţi pierd;
dar creşti din orice strop de vin,
din orice strună ce-o dezmierd…
Şi când în flacără şi-n fum
aş vrea să spulber urma ta,
tu te re-ntorci ca un parfum,
din tot ce n-am putut uita…
(Aş vrea)
Cine nu şi-a pierdut măcar o dată-n viaţă raţiunea?
Exista fiinte pe care, inainte de a le vedea, le-am uitat deja.
© CCC
Se spune că ochii care nu se văd se uită. E drept, și așa se întâmplă cel mai adesea. Dar cineva, cu-o memorie care nu lasă rănile să se-nchidă, spusese că distanța stinge focul mic, în timp ce-l întețește pe cel mare.
Cand vrei sa uiti pe cineva, inseamna ca te gandesti la el.
Ranile pe care omul le face siesi se tamaduiesc greu.
sau
Ranile pe care singuri ni le facem, se inchid greu.
(Troilus si Cresida)
O, Valère, toţi vorbiţi la fel! Toţi bărbaţii vă asemănaţi prin vorbe şi numai faptele vă arată deosebiţi.
(Avarul, replica Élisei)