Am uitat demult cum arăţi,

Dar poate ochii îţi erau albăstrii,

Părul aprins ca pădurile toamna,

Mâinile mici şi viorii.

Am uitat demult cum vorbeşti,

Dar parcă aveai glasul scăzut;

Mai aud, ca prin vis, o vioară

Îngânând în trecut.

Am uitat cu totul de tine,

Doar un nume rotund mi-amintesc.

Doar obrazul, prea tânăr, pufos

Ca o piersică-n pârg mi-amintesc.

Nici nu-mi pasă de tine, nu-mi pasă

Dac-ai murit, dacă trăieşti…

Doar o ciudă smintită mă zbuciumă.

Creşti din zăpezi şi mătasă.

(Elegie)