Citate de Mihail Sadoveanu

Nu există nimic mai sigur decât uitarea. (Piticul)

Numai dupa durere omul se inalta la o deosebita intelegere.

Nu cunosc alta libertate pentru oameni si popoare decat cultura. Nici libertatea de a trai in prejudecati si in privilegii, nici libertatea de a te folosi de munca altora, nici libertatea de a nu face nimic, nici libertatea de abuzuri langa suferinta obsteasca nu le socotesc libertati.

Arta a fost unul dintre marile titluri de noblete ale omului, de aceea, in amintirea posteritatii raman numai popoarele care si-au innobilat sufletul contribuind la ascensiunea posteritatii.

Eroismul comporta o jertfa necesara si fecunda. Omul care se jertfeste isi cunoaste destinul, are toate suferintele pe care i le rezerva natura lui omeneasca si slaba, are oroare de moarte, are frica si panica in toate gradele lor; insa, deasupra tuturor acestor mizerii ale carnii omenesti inalta constiinta sa, indarjirea unei datorii, un ideal de umanitate.

Gilbert K. Chesterton uita, deseori, unde trebuia să meargă și se spune că într-o zi, când nu și-a amintit destinația, i-a trimis soției sale o telegramă pe care scria: „Sunt la Market Harborough. Unde ar trebui să fiu? ". La care soția lui a răspuns: „Acasă.” [Market Harborough este un oraș în comitatul Leicestershire, regiunea East Midlands, Anglia. Orașul se află în districtul Harborough a cărui reședință este.] © CCC

Nu trebuie doar sa ierti, trebuie sa si uiti.

Valoarea morala a omului este in raport cu facultatea de a iubi. Zadarnice sunt toate celelalte in afara de iubire.

Daca vrei sa nu fii dat uitarii dupa ce ai murit, sau scrie lucruri care merita sa fie citite, sau fa lucruri care merita sa fie scrise.

Cand vrei sa uiti pe cineva, inseamna ca te gandesti la el.

Nu se cuvine sa apreciem greselile si prejudecatile oamenilor de demult cu prejudecatile noastre de astazi.

Nici un argument nu poate sta mai presus de frumusețe.

Am uitat demult cum arăţi, Dar poate ochii îţi erau albăstrii, Părul aprins ca pădurile toamna, Mâinile mici şi viorii.   Am uitat demult cum vorbeşti, Dar parcă aveai glasul scăzut; Mai aud, ca prin vis, o vioară Îngânând în trecut.   Am uitat cu totul de tine, Doar un nume rotund mi-amintesc. Doar obrazul, prea tânăr, pufos Ca o piersică-n pârg mi-amintesc.   Nici nu-mi pasă de tine, nu-mi pasă Dac-ai murit, dacă trăieşti... Doar o ciudă smintită mă zbuciumă. Creşti din zăpezi şi mătasă. (Elegie)

A iubi ţine puţin, a uita ţine mult.

Tot ce nu-i uitare ne uzeaza substanta; remuscarea este la antipodul uitarii.

Uitarea este condiția indispensabilă a memoriei. (Periplul literaturii și artei) © CCC

Uitarea propriilor defecte naste obraznicia.

Fortele vii ale unui neam pot fi stanjenite o vreme; cand le vine insa ceasul, inmuguresc si infloresc cu putere irezistibila.

Tot omul uita. Aici e poate si singurul secret al puterii noastre, al inversunarii de a trai.  Omul uita un adevar, il cauta din nou…il descopera. Nenorocirea si durerea ne invata sensul vietii; dar ar fi teribil ca invatatura aceasta sa ramana vesnic prezenta aici, sa ne paralizeze…O uitam ca sa avem voluptatea de a mai cauta si a o mai gasi inca o data. Aceasta este de fapt toata povestea omenirii.

E intelept sa te multumesti cu ceea ce se poate.