Citate de Mihail Sadoveanu

Modestia este pentru merit ceea ce sunt umbrele pentru chipurile dintr-un tablou. Ea da meritului puterea si relieful.

Nu astept sa fiu laudat si mi-ar fi destul sa merit lauda celor buni.

Cand vorbesti cu un invatat vestit, fa-te din cand in cand ca nu-l intelegi. Daca de la inceput pana la sfarsit esti greu de cap, o sa te dispretuiasca; daca esti insa prea destept, o sa te urasca. Asa ca cel mai cuminte lucru e ca din cand in cand sa te prefaci ca nu-l intelegi.

Falsa modestie consta in a te pune la acelasi nivel cu ceilalti pentru a arata mai bine ca ii depasesti. (Cugetari) © CCC

Numai dupa durere omul se inalta la o deosebita intelegere.

Uitarea este leac tuturor durerilor de pe pamant; dar nu toate sufletele oamenilor sunt ca apele care se tulbura, fac creturi si se zbuciuma in furtuna, iar apoi se alina si intind un luciu curat, ca si cum niciodata nu le-ar fi rascolit. Uneori durerile aprige lasa pe urma lor o drojdie de otrava.

…Tara nu se serveste cu declaratii de dragoste, ci cu munca cinstita si, la nevoie, cu jertfa... Nu inseamna ura impotriva altor neamuri, ci datorie catre neamul nostru; nu inseamna pretentia ca suntem cel mai vrednic popor din lume, ci indemnul sa devenim un popor vrednic si constient. Munca cinstita, viata curata, iubirea de semen, implinirea datoriilor pe care le avem - adica faptele -, acestea inseamna patriotism, si nu vorbe desarte.

Trebuie sa fim modesti si sa ne amintim ca toti ceilalti ne sunt inferiori.

Modestia e podoaba omului: sta bine oricui; totusi, ea e de doua ori mai mare la acel care ar fi in drept sa se mandreasca.

Modestia nu e dezinteres, ci o atitudine.

Adevarata modestie totusi este foarte potrivita cu dreapta apreciere a propriei noastre valori, si nu cere deloc sa dispretuim orice merit.

Modestia nu este tocmai specialitatea mea. © CCC

Victoria omului nou asupra celui vechi trebuie sa devina definitiva. Inainte si tot mai sus sa ne duca avantul nostru catre mai bine, catre o infratire definitiva a fiilor aceluiasi pamant…Pas cu pas, omul — omul in intelesul cel mai bun al cuvantului — si-a castigat dreptul de a exista, strabatand prin milenii o cale cotita, totusi o cale de ameliorare a speciei. Incet si penibil, spiritul s-a desfacut de cele materiale, ca o calauza catre ultima etapa de alinare a dusmaniilor si urii, de asezare pentru totdeauna a pacii si a prieteniei intre indivizi si popoare. Credinta aceasta ma tine inca in viata, ea va avea putere si impuls si dupa ce fiinta mea va trece. Viata se alimenteaza din moarte; putem trai in copiii nostri, daca-i vom patrunde de lumina, de soarele acestui ideal.

Modestia e podoaba omului: sta bine oricui; totusi, ea e de doua ori mai mare la acela care ar fi in drept sa se mandreasca.

Sarmana faptura omeneasca e capabila de toate relele, dar tot in ea se gaseste si resortul evolutiei.

Fii modest! E genul de orgoliu care displace cel mai putin. Modestia sta bine oamenilor mari. A nu fi nimic si a fi totusi modest e greu.

Falsa modestie este un lucru mult mai nesuferit decat orice laudarosenie.

E intelept sa te multumesti cu ceea ce se poate.

Nerecunostinta este copilul legitim al binefacerii.

Arta a fost unul dintre marile titluri de noblete ale omului, de aceea, in amintirea posteritatii raman numai popoarele care si-au innobilat sufletul contribuind la ascensiunea posteritatii.