Antiteze
N-ai dezmierda de n-ai şti să blestemi.
Surâd numai acei care suspină.
Azi n-ai iubi de n-ar fi fost să gemi,
de n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină.
Şi dacă singur rana nu-ţi legai,
cu mâna ta n-ai unge răni străine,
N-ai jindui după frânturi de rai,
de n-ai purta un strop de iad în tine.
Că nu te-nalţi din praf, dacă nu cazi
cu fruntea jos, în pulberea amară.
Şi dacă-nvii în cântecul de azi
e că mureai în lacrima de-aseară.
(Antiteze)
Citate asemanatoare
-
Niciodată nu se simțise atât de obosit, dar niciodată nu se simțise mai treaz – mai dezgustat de toate într-o zi și mai entuziasmat în următoarea: mai viu. (Fericire insuportabilă) © CCCInchipuirea nu este in stare sa nascoceasca atatea variate contradictii cate exista in sufletul fiecarui om.Englezii nu sunt fericiti daca nu se simt nefericiti, irlandezii nu fac pace daca nu sunt in razboi, iar scotienii nu se simt acasa daca nu sunt peste hotare.In inima omului e loc pentru tot felul de contradictii.Spui ca iubesti ploaia, dar iti iei umbrela cand te plimbi prin ploaie. Spui ca iubesti soarele, dar cauti umbra cand soarele straluceste. Spui ca iubesti vantul, dar cand bate vantul, inchizi fereastra. De aceea, mi-e teama cand spui ca ma iubesti. © CCCCu el, viaţa era banală, fără el, devenea insuportabilă. M-am simțit deprimată timp de două zile. (Să ucizi o pasăre cântătoare) © CCCEste o regulă generala a naturii umane: oamenii ii disprețuiesc pe aceia care ii trateaza bine si ii apreciaza pe aceia care nu le fac concesii. © CCCCand afirma, nu crede; cand crede, nu spune; iar cand tace, minte.În fiecare moleculă a universului - contradicţie.Sa nu te temi prea mult de contradictii. Te cam incurca, e adevarat, dar sunt sanatoase.De teama sa nu ajung sa te cunosc prea usor, te joci cu mine. Ma uimesti cu rasul tau cristalin dupa care iti ascunzi lacrimile. Iti cunosc maiestria. Niciodata nu rostesti cuvantul pe care ai vrea sa-l rostesti. De teama ca nu te pretuiesc indeajuns, mi-aluneci printre degete in sute de feluri. De teama sa nu te aseman tuturor, stai singura, deoparte. Iti cunosc maiestria. Niciodata nu o apuci pe calea pe care ai vrea s-o apuci. Tu-mi ceri mai mult decat celelalte, de aceea esti tacuta. C-o jucausa nepasare, te feresti sa-mi primesti darurile. Iti cunosc maiestria. Niciodata nu primesti ceea ce ai dori sa primesti. (Gradinarul dragostei, XXXV) © CCCNu-mi ajungea o greutate într-o mână, mi-a mai trebuit şi-a doua, ca sa mă echilibrez în mersul acrobatic pe frânghia vieţii.Aş vrea-n uitare să cobor, şi iar mi-e dor de umbra ta… De câte-ncerc să uit mi-e dor, de câte n-am putut uita. M-aş vrea la fel cu pomii goi, aş vrea ca frunza-n vânt să pieri… Dar din zăpadă vii-napoi cum se re-ntoarce floarea-n meri. Adânc aş vrea-n paharul plin şi-n cântec zâmbetul să-ţi pierd; dar creşti din orice strop de vin, din orice strună ce-o dezmierd… Şi când în flacără şi-n fum aş vrea să spulber urma ta, tu te re-ntorci ca un parfum, din tot ce n-am putut uita… (Aş vrea)Nu pot sa fiu si sa nu fiu in acelasi timp, sa simt si sa nu simt.Nu pentru-o lopată de rumenă pâine, nu pentru pătule, nu pentru pogoane, ci pentru văzduhul tău liber de mâine, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri, pentru cântecul tău ţintuit în piroane, pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Nu pentru mânia scrâşnită-n măsele, ci ca să aduni chiuind pe tapșane o claie de zări şi-o căciulă de stele, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane şi zarzării ei peste tine să-i scuturi, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Şi ca să pui tot sărutul fierbinte pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane, pe toate ce slobode-ţi ies inainte, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii! Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane! Şi sus, spre lumina din urmă-a furtunii, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! (Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!)In fiecare dintre noi se gasesc toate contradictiile din lume. Un simplu accident aduce la suprafata un invalmasag de pasiuni in locul altuia si te vezi calificat, judecat, iar mecanismul social te fixeaza pentru tot restul vietii fie intr-o postura eroica, fie intr-una rusinoasa. Dar eticheta manechinului corespunde rareori unei clasificari reale. Prin mintea unor oameni care traiesc ca sfintii trec si ganduri cinice. Le indeparteaza fiindca modul de viata acceptat de ei nu lasa loc unor asemenea ganduri; dar sa presupunem ca acesti oameni ar fi pusi in alte imprejurari, reactiile lor la aceleasi imagini ar fi diferite. Este adevarat si contrariul: intentii minunate trec, ca umbrele deasupra apei, prin sufletele unor nelegiuiti.In oameni pot exista laturi in contradictie, unitatea fiintei umane fiind mai mult un ideal.Cautam ceea ce fuge de noi si fugim de ceea ce ne cauta.Actele mari pot avea origini infime.Un idealist, atunci cand se izbeste de realitate, e totdeauna mai inclinat decat oricine sa creada ca orice ticalosie e posibila.Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.