Citate despre Contradictii

Sunt oameni care simt nevoia de a proceda contrar propriului lor interes.

Ce poate dovedi mai bine frumusetea, ori alta insusire, decat tocmai opusul ei?

Nu pot sa fiu si sa nu fiu in acelasi timp, sa simt si sa nu simt.

In oameni pot exista laturi in contradictie, unitatea fiintei umane fiind mai mult un ideal.

Nu dor nici luptele pierdute, nici rănile din piept nu dor, cum dor acele braţe slute care să lupte nu mai vor. Cât inima în piept îţi cântă ce înseamnă-n luptă-un braţ răpus? Ce-ţi pasă-n colb de-o spadă frântă când te ridici cu-n steag, mai sus? Înfrânt nu eşti atunci când sângeri, nici ochii când în lacrimi ţi-s. Adevăratele înfrângeri sunt renunţările la vis. (Îndemn la luptă)

Viata noastra oscileaza intre doua contradictii: datoria de a spune adevarul si necesitatea de a-l ascunde.

Adesea este prematur sfarsitul oamenilor al caror spirit este atat de solicitat incat ei isi afla odihna doar in actiune, multumire numai in primejdie si in zapaceala isi gasesc singura pace.

Niciodată nu se simțise atât de obosit, dar niciodată nu se simțise mai treaz – mai dezgustat de toate într-o zi și mai entuziasmat în următoarea: mai viu. (Fericire insuportabilă) © CCC

Omul este singura creatura care consuma fara sa produca. Nu da lapte, nu face oua, este prea firav pentru a trage plugul, nu poate alerga suficient de repede pentru a prinde iepuri. Totusi este stapanul tuturor animalelor.

Actele mari pot avea origini infime.

N-ai dezmierda de n-ai şti să blestemi. Surâd numai acei care suspină. Azi n-ai iubi de n-ar fi fost să gemi, de n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină. Şi dacă singur rana nu-ţi legai, cu mâna ta n-ai unge răni străine, N-ai jindui după frânturi de rai, de n-ai purta un strop de iad în tine. Că nu te-nalţi din praf, dacă nu cazi cu fruntea jos, în pulberea amară. Şi dacă-nvii în cântecul de azi e că mureai în lacrima de-aseară. (Antiteze)

Înfrânt nu eşti atunci când sângeri, nici ochii când în lacrimi ţi-s. Adevăratele înfrângeri sunt renunţările la vis. (Îndemn la luptă)

Este o regulă generala a naturii umane: oamenii ii disprețuiesc pe aceia care ii trateaza bine si ii apreciaza pe aceia care nu le fac concesii. © CCC

Aş vrea-n uitare să cobor, şi iar mi-e dor de umbra ta… De câte-ncerc să uit mi-e dor, de câte n-am putut uita.   M-aş vrea la fel cu pomii goi, aş vrea ca frunza-n vânt să pieri… Dar din zăpadă vii-napoi cum se re-ntoarce floarea-n meri.   Adânc aş vrea-n paharul plin şi-n cântec zâmbetul să-ţi pierd; dar creşti din orice strop de vin, din orice strună ce-o dezmierd…   Şi când în flacără şi-n fum aş vrea să spulber urma ta, tu te re-ntorci ca un parfum, din tot ce n-am putut uita… (Aş vrea)

Spui ca iubesti ploaia, dar iti iei umbrela cand te plimbi prin ploaie. Spui ca iubesti soarele, dar cauti umbra cand soarele straluceste. Spui ca iubesti vantul, dar cand bate vantul, inchizi fereastra. De aceea, mi-e teama cand spui ca ma iubesti. © CCC

Nu pentru-o lopată de rumenă pâine, nu pentru pătule, nu pentru pogoane, ci pentru văzduhul tău liber de mâine, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri, pentru cântecul tău ţintuit în piroane, pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Nu pentru mânia scrâşnită-n măsele, ci ca să aduni chiuind pe tapșane o claie de zări şi-o căciulă de stele, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane şi zarzării ei peste tine să-i scuturi, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Şi ca să pui tot sărutul fierbinte pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane, pe toate ce slobode-ţi ies inainte, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii! Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane! Şi sus, spre lumina din urmă-a furtunii, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! (Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!)

Englezii nu sunt fericiti daca nu se simt nefericiti, irlandezii nu fac pace daca nu sunt in razboi, iar scotienii nu se simt acasa daca nu sunt peste hotare.

Un idealist, atunci cand se izbeste de realitate, e totdeauna mai inclinat decat oricine sa creada ca orice ticalosie e posibila.

In fiecare dintre noi se gasesc toate contradictiile din lume. Un simplu accident aduce la suprafata un invalmasag de pasiuni in locul altuia si te vezi calificat, judecat, iar mecanismul social te fixeaza pentru tot restul vietii fie intr-o postura eroica, fie intr-una rusinoasa. Dar eticheta manechinului corespunde rareori unei clasificari reale. Prin mintea unor oameni care traiesc ca sfintii trec si ganduri cinice. Le indeparteaza fiindca modul de viata acceptat de ei nu lasa loc unor asemenea ganduri; dar sa presupunem ca acesti oameni ar fi pusi in alte imprejurari, reactiile lor la aceleasi imagini ar fi diferite. Este adevarat si contrariul: intentii minunate trec, ca umbrele deasupra apei, prin sufletele unor nelegiuiti.

Sa nu te temi prea mult de contradictii. Te cam incurca, e adevarat, dar sunt sanatoase.