Citate de André Gide

Nu-ti pierde niciodata increderea in viata.

Omul este incapabil sa aleaga si actioneaza intotdeauna cedand tentatiei celei mai puternice. © CCC

In inima omului e loc pentru tot felul de contradictii.

Din saturarea dorintelor se poate naste un fel de deznadejde care insoteste placerea si se ascunde dupa ea.

In fiecare dintre noi se gasesc toate contradictiile din lume. Un simplu accident aduce la suprafata un invalmasag de pasiuni in locul altuia si te vezi calificat, judecat, iar mecanismul social te fixeaza pentru tot restul vietii fie intr-o postura eroica, fie intr-una rusinoasa. Dar eticheta manechinului corespunde rareori unei clasificari reale. Prin mintea unor oameni care traiesc ca sfintii trec si ganduri cinice. Le indeparteaza fiindca modul de viata acceptat de ei nu lasa loc unor asemenea ganduri; dar sa presupunem ca acesti oameni ar fi pusi in alte imprejurari, reactiile lor la aceleasi imagini ar fi diferite. Este adevarat si contrariul: intentii minunate trec, ca umbrele deasupra apei, prin sufletele unor nelegiuiti.

Sunt oameni care simt nevoia de a proceda contrar propriului lor interes.

Cea mai mare fericire, după aceea de a iubi, e să-ţi mărturiseşti iubirea.

Gandurile sunt ca florile, cele pe care le culegi dimineata se pastreaza proaspete mai mult timp. (Isabela) © CCC

Niciun lucru nu e bun pentru toti, ci numai in raport cu unii; niciun lucru nu e adevarat pentru toti, ci nu­mai in raport cu cine crede astfel: nu exista metoda sau teorie care sa se poata aplica oricui, fara exceptie.

Viata noastra oscileaza intre doua contradictii: datoria de a spune adevarul si necesitatea de a-l ascunde.

Pe masura ce un suflet se afunda in habotnicie, pierde simtul, gustul, nevoia, dragostea de realitate.

Faptul ca omul e nascut pentru fericire, ne invata, cu siguranta, intreaga natura. Numai sfortarea catre voluptate fecundeaza planta, umple stupii cu miere si inima de bunatate.

De cate ori cineva se jertfeste pentru altii, poti fi sigur ca pretuieste mai mult decat ei.

Lumină din belșug, splendoare. Vara e aici și face orice suflet să fie fericit. © CCC

De teama sa nu ajung sa te cunosc prea usor, te joci cu mine. Ma uimesti cu rasul tau cristalin dupa care iti ascunzi lacrimile. Iti cunosc maiestria. Niciodata nu rostesti cuvantul pe care ai vrea sa-l rostesti.   De teama ca nu te pretuiesc indeajuns, mi-aluneci printre degete in sute de feluri. De teama sa nu te aseman tuturor, stai singura, deoparte. Iti cunosc maiestria. Niciodata nu o apuci pe calea pe care ai vrea s-o apuci.   Tu-mi ceri mai mult decat celelalte, de aceea esti tacuta. C-o jucausa nepasare, te feresti sa-mi primesti darurile. Iti cunosc maiestria. Niciodata nu primesti ceea ce ai dori sa primesti.   (Gradinarul dragostei, XXXV) © CCC

N-ai dezmierda de n-ai şti să blestemi. Surâd numai acei care suspină. Azi n-ai iubi de n-ar fi fost să gemi, de n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină. Şi dacă singur rana nu-ţi legai, cu mâna ta n-ai unge răni străine, N-ai jindui după frânturi de rai, de n-ai purta un strop de iad în tine. Că nu te-nalţi din praf, dacă nu cazi cu fruntea jos, în pulberea amară. Şi dacă-nvii în cântecul de azi e că mureai în lacrima de-aseară. (Antiteze)

Cautam ceea ce fuge de noi si fugim de ceea ce ne cauta.

Cand un filosof iti raspunde, nu mai intelegi nici ce l-ai intrebat.

Sa fie dincolo de vremea sa - iata ce-i da artistului ratiunea de a fi.

Nu crede ca adevarul tau ar putea fi gasit de vreun altul.