De teama sa nu ajung sa te cunosc prea usor, te joci cu mine.
Ma uimesti cu rasul tau cristalin dupa care iti ascunzi lacrimile.
Iti cunosc maiestria.
Niciodata nu rostesti cuvantul pe care ai vrea sa-l rostesti.
De teama ca nu te pretuiesc indeajuns, mi-aluneci printre degete in sute de feluri.
De teama sa nu te aseman tuturor, stai singura, deoparte.
Iti cunosc maiestria.
Niciodata nu o apuci pe calea pe care ai vrea s-o apuci.
Tu-mi ceri mai mult decat celelalte, de aceea esti tacuta.
C-o jucausa nepasare, te feresti sa-mi primesti darurile.
Iti cunosc maiestria.
Niciodata nu primesti ceea ce ai dori sa primesti.
(Gradinarul dragostei, XXXV)
© CCC
Inchipuirea nu este in stare sa nascoceasca atatea variate contradictii cate exista in sufletul fiecarui om.
Cautam ceea ce fuge de noi si fugim de ceea ce ne cauta.
Cand afirma, nu crede; cand crede, nu spune; iar cand tace, minte.
Niciodată nu se simțise atât de obosit, dar niciodată nu se simțise mai treaz – mai dezgustat de toate într-o zi și mai entuziasmat în următoarea: mai viu.
(Fericire insuportabilă)
© CCC
Nu-mi ajungea o greutate într-o mână, mi-a mai trebuit şi-a doua, ca sa mă echilibrez în mersul acrobatic pe frânghia vieţii.
Omul este singura creatura care consuma fara sa produca. Nu da lapte, nu face oua, este prea firav pentru a trage plugul, nu poate alerga suficient de repede pentru a prinde iepuri. Totusi este stapanul tuturor animalelor.
Spui ca iubesti ploaia, dar iti iei umbrela cand te plimbi prin ploaie. Spui ca iubesti soarele, dar cauti umbra cand soarele straluceste. Spui ca iubesti vantul, dar cand bate vantul, inchizi fereastra. De aceea, mi-e teama cand spui ca ma iubesti.
© CCC
Omul este, conform naturii lui, inclinat spre anumite lucruri, unele dintre ele chiar foarte marunte, dar aceste lucruri, oricat de marunte ar fi, inseamna pentru el viata, ori tot ce poate fi mai bun in viata.
Actele mari pot avea origini infime.
In inima omului e loc pentru tot felul de contradictii.
Viata noastra oscileaza intre doua contradictii: datoria de a spune adevarul si necesitatea de a-l ascunde.
Adesea este prematur sfarsitul oamenilor al caror spirit este atat de solicitat incat ei isi afla odihna doar in actiune, multumire numai in primejdie si in zapaceala isi gasesc singura pace.
Nu pot sa fiu si sa nu fiu in acelasi timp, sa simt si sa nu simt.
Sunt oameni care simt nevoia de a proceda contrar propriului lor interes.
Ce poate dovedi mai bine frumusetea, ori alta insusire, decat tocmai opusul ei?
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.