Citate despre Contradictii

Condiţia dragostei este să caute, nu să descopere, să vrea să ştie, fără să afle, să fie ritmul unei continue mişcări spre un orizont mereu văzut, dar mereu îndepărtat. (Lorelei)

Fiecare dintre noi e ca o carte necitita pentru vecinii de viata.

Nu ti-e deloc la indemana sa fii umilit fata de cineva pe care-l desconsideri.

Sa nu te temi prea mult de contradictii. Te cam incurca, e adevarat, dar sunt sanatoase.

În fiecare moleculă a universului - contradicţie.

Patologicul te ajuta cel mai mult sa intelegi ceea ce-i firesc si uneori ai impresia ca boala da cele mai darze si mai adanci impulsuri pentru dezvoltarea vietii.

O tăcere de frunze care-și scad glasul de vară învățând șoaptele toamnei. (Golia)

Spui ca iubesti ploaia, dar iti iei umbrela cand te plimbi prin ploaie. Spui ca iubesti soarele, dar cauti umbra cand soarele straluceste. Spui ca iubesti vantul, dar cand bate vantul, inchizi fereastra. De aceea, mi-e teama cand spui ca ma iubesti. © CCC

Nu-mi ajungea o greutate într-o mână, mi-a mai trebuit şi-a doua, ca sa mă echilibrez în mersul acrobatic pe frânghia vieţii.

Simpla constatare ca esti prost nu e dovada de inteligenta. (La Medeleni)

Cunoști o femeie, o vezi, o auzi, constatînd o serie de calități și defecte, distrat și în treacăt, sau atent și cu dinadins, te deprinzi să rămîi “tu” în prezența ei, adică spectator mai mult sau mai puțin atras de spectacolul feminității ei, o critici mintal, o apreciezi uneori și o accepți treptat, aflînd cum e frumoasă, cum e deșteaptă sau mediocră, avînd surprize agreabile și dezamăgiri supărătoare, pînă cînd într-o zi simți că, mai presus de aprecierea ta, femeia aceea a devenit un fel de secret intim, pe care abia-l știi numai tu. Bătaia de inimă pe care ți-o dă acest secret te face să respiri adînc propriul tău suflet, în care au apărut arome mai misterioase decît cele aduse de sevele pămîntului. Întinzi brațele spre primavara lor. Iubești. Și femeia demult cunoscută îți apare nouă, din clipa în care ai întîlnit-o. Te miri că n-ai vazut de atunci ceea ce abia descoperi într-o evidentă edenică. E o mirare intensă ca geniul, oricît ar fi de plat ceea ce-i urmează. Secunda acestei mirări hrănește cu luceferi pe poeți și cu cea mai virulentă toxină pe oamenii obișnuiți. (Lorelei)

Nu pot sa fiu si sa nu fiu in acelasi timp, sa simt si sa nu simt.

N-ai dezmierda de n-ai şti să blestemi. Surâd numai acei care suspină. Azi n-ai iubi de n-ar fi fost să gemi, de n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină. Şi dacă singur rana nu-ţi legai, cu mâna ta n-ai unge răni străine, N-ai jindui după frânturi de rai, de n-ai purta un strop de iad în tine. Că nu te-nalţi din praf, dacă nu cazi cu fruntea jos, în pulberea amară. Şi dacă-nvii în cântecul de azi e că mureai în lacrima de-aseară. (Antiteze)

Viata noastra oscileaza intre doua contradictii: datoria de a spune adevarul si necesitatea de a-l ascunde.

De teama sa nu ajung sa te cunosc prea usor, te joci cu mine. Ma uimesti cu rasul tau cristalin dupa care iti ascunzi lacrimile. Iti cunosc maiestria. Niciodata nu rostesti cuvantul pe care ai vrea sa-l rostesti.   De teama ca nu te pretuiesc indeajuns, mi-aluneci printre degete in sute de feluri. De teama sa nu te aseman tuturor, stai singura, deoparte. Iti cunosc maiestria. Niciodata nu o apuci pe calea pe care ai vrea s-o apuci.   Tu-mi ceri mai mult decat celelalte, de aceea esti tacuta. C-o jucausa nepasare, te feresti sa-mi primesti darurile. Iti cunosc maiestria. Niciodata nu primesti ceea ce ai dori sa primesti.   (Gradinarul dragostei, XXXV) © CCC

Pluteau toate aromele şi parfumurile verii în dimineaţa aurie care dădea o haină de april sfârşitului de iunie. (Secretul Anei Florentin)

Cand ti-e scump un om, lesne pot sa-ti fie icoane, pentru adevarate ingenunchieri, toate obiectele neinsufletite ale intimitatii lui.

Niciodată nu se simțise atât de obosit, dar niciodată nu se simțise mai treaz – mai dezgustat de toate într-o zi și mai entuziasmat în următoarea: mai viu. (Fericire insuportabilă) © CCC

Iubirea nu e o stare de luciditate, ci tocmai o renuntare la luciditate, un interimat al inimii. (Lorelei)

Ce poate dovedi mai bine frumusetea, ori alta insusire, decat tocmai opusul ei?