Cunoști o femeie, o vezi, o auzi, constatînd o serie de calități și defecte, distrat și în treacăt, sau atent și cu dinadins, te deprinzi să rămîi “tu” în prezența ei, adică spectator mai mult sau mai puțin atras de spectacolul feminității ei, o critici mintal, o apreciezi uneori și o accepți treptat, aflînd cum e frumoasă, cum e deșteaptă sau mediocră, avînd surprize agreabile și dezamăgiri supărătoare, pînă cînd într-o zi simți că, mai presus de aprecierea ta, femeia aceea a devenit un fel de secret intim, pe care abia-l știi numai tu. Bătaia de inimă pe care ți-o dă acest secret te face să respiri adînc propriul tău suflet, în care au apărut arome mai misterioase decît cele aduse de sevele pămîntului. Întinzi brațele spre primavara lor. Iubești. Și femeia demult cunoscută îți apare nouă, din clipa în care ai întîlnit-o. Te miri că n-ai vazut de atunci ceea ce abia descoperi într-o evidentă edenică. E o mirare intensă ca geniul, oricît ar fi de plat ceea ce-i urmează. Secunda acestei mirări hrănește cu luceferi pe poeți și cu cea mai virulentă toxină pe oamenii obișnuiți.
(Lorelei)
O tăcere de frunze care-și scad glasul de vară învățând șoaptele toamnei.
(Golia)
...Gândeşte-te la mine ca la o stea desprinsă din tine şi dusă în întunericul fără fund...
(Lorelei)
Simpla constatare ca esti prost nu e dovada de inteligenta.
(La Medeleni)
Recunostinta e pura si usuratoare pentru suflet numai atunci cand se naste de la sine, ca un parfum involuntar al constiintei libere. Recunostinta e dar regesc.
Condiţia dragostei este să caute, nu să descopere, să vrea să ştie, fără să afle, să fie ritmul unei continue mişcări spre un orizont mereu văzut, dar mereu îndepărtat.
(Lorelei)
Insulta e cu atat mai grea, cu cat mai scump iti este acel ce te insulta.
Ar fi putut scutura un mănunchi de bujori cu bătăile inimii.
(Hotarul nestatornic)
Există mijloace să te aperi de insulte; de milă, nu.
(Arcul de triumf, 1946)
Un zambet - venea din soare, din vant, fara gand, fara vorbe, fara scop.
Talentul e aptitudinea norocos innascuta.
Rabdand o insulta veche, atrag una noua.
Mai bine sa previi insulta decat sa o platesti pe urma.
Cand ti-e scump un om, lesne pot sa-ti fie icoane, pentru adevarate ingenunchieri, toate obiectele neinsufletite ale intimitatii lui.
Cine ma insulta totdeauna nu ma insulta niciodata.
Cand afirma, nu crede; cand crede, nu spune; iar cand tace, minte.
Marele rol al scriitorului: sa pacifice oamenii, sa le dea solutii de viata, sa-i indrume, sa-i abata din calea pacatului, sa le arate caile virtutii, sa-i scoata din indoiala.
La invective se recurge numai cand nu exista dovezi; dintre doi oameni care sunt in controversa, cel care nu va avea dreptate se va supara.
Dragostea e nostalgia de ceva necunoscut în care presimţi frumuseţe...
(La Medeleni)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.