Citate de Ionel Teodoreanu

Zambetul, curcubeul lacrimilor.

Nu ti-e deloc la indemana sa fii umilit fata de cineva pe care-l desconsideri.

Zambetul este semnul cel mai delicat si cel mai sensibil al distinctiei si al calitatii spiritului. (Otravurile mele) © CCC

Dragostea e nostalgia de ceva necunoscut în care presimţi frumuseţe... (La Medeleni)

Pluteau toate aromele şi parfumurile verii în dimineaţa aurie care dădea o haină de april sfârşitului de iunie. (Secretul Anei Florentin)

Pune-ti un zambet pe fata pentru a-i da farmec. © CCC

Simpla constatare ca esti prost nu e dovada de inteligenta. (La Medeleni)

Cunoști o femeie, o vezi, o auzi, constatînd o serie de calități și defecte, distrat și în treacăt, sau atent și cu dinadins, te deprinzi să rămîi “tu” în prezența ei, adică spectator mai mult sau mai puțin atras de spectacolul feminității ei, o critici mintal, o apreciezi uneori și o accepți treptat, aflînd cum e frumoasă, cum e deșteaptă sau mediocră, avînd surprize agreabile și dezamăgiri supărătoare, pînă cînd într-o zi simți că, mai presus de aprecierea ta, femeia aceea a devenit un fel de secret intim, pe care abia-l știi numai tu. Bătaia de inimă pe care ți-o dă acest secret te face să respiri adînc propriul tău suflet, în care au apărut arome mai misterioase decît cele aduse de sevele pămîntului. Întinzi brațele spre primavara lor. Iubești. Și femeia demult cunoscută îți apare nouă, din clipa în care ai întîlnit-o. Te miri că n-ai vazut de atunci ceea ce abia descoperi într-o evidentă edenică. E o mirare intensă ca geniul, oricît ar fi de plat ceea ce-i urmează. Secunda acestei mirări hrănește cu luceferi pe poeți și cu cea mai virulentă toxină pe oamenii obișnuiți. (Lorelei)

Un zambet - venea din soare, din vant, fara gand, fara vorbe, fara scop.

Marele rol al scriitorului: sa pacifice oamenii, sa le dea solutii de viata, sa-i indrume, sa-i abata din calea pacatului, sa le arate caile virtutii, sa-i scoata din indoiala.

O tăcere de frunze care-și scad glasul de vară învățând șoaptele toamnei. (Golia)

Zambetul e incompatibil cu legea cauzalitatii: atata fascinatie de inutilitate emana el.

Cum de pot purta de atâtea ori zâmbetul pe față, când în mine e atâta pustiu? Oare care-i adevărul? (Fresce interioare)

Zambetul este sarutul sufletului. (Drumuri presarate cu ganduri nemuritoare) © CCC

Cand afirma, nu crede; cand crede, nu spune; iar cand tace, minte.

Daca ai doar un singur zambet pe buze, ofera-l oamenilor pe care ii iubesti. © CCC

Este de-ajuns un zâmbet întrezărit sub o pălărie de crep alb cu boruri de culoarea liliacului pentru ca sufletul să intre în palatul viselor. (Mizerabilii: Cap. IV O inimă sub o piatră) © CCC

Nu trebuie sa acorzi incredere unui om care nu zambeste niciodata.

Ar fi putut scutura un mănunchi de bujori cu bătăile inimii. (Hotarul nestatornic)