Cunoști o femeie, o vezi, o auzi, constatînd o serie de calități și defecte, distrat și în treacăt, sau atent și cu dinadins, te deprinzi să rămîi “tu” în prezența ei, adică spectator mai mult sau mai puțin atras de spectacolul feminității ei, o critici mintal, o apreciezi uneori și o accepți treptat, aflînd cum e frumoasă, cum e deșteaptă sau mediocră, avînd surprize agreabile și dezamăgiri supărătoare, pînă cînd într-o zi simți că, mai presus de aprecierea ta, femeia aceea a devenit un fel de secret intim, pe care abia-l știi numai tu. Bătaia de inimă pe care ți-o dă acest secret te face să respiri adînc propriul tău suflet, în care au apărut arome mai misterioase decît cele aduse de sevele pămîntului. Întinzi brațele spre primavara lor. Iubești. Și femeia demult cunoscută îți apare nouă, din clipa în care ai întîlnit-o. Te miri că n-ai vazut de atunci ceea ce abia descoperi într-o evidentă edenică. E o mirare intensă ca geniul, oricît ar fi de plat ceea ce-i urmează. Secunda acestei mirări hrănește cu luceferi pe poeți și cu cea mai virulentă toxină pe oamenii obișnuiți.
(Lorelei)
O inimă bună este un izvor de bucurie, făcând ca totul din jurul ei să se împrospăteze de zâmbete.
© CCC
Pentru mine, in intreaga lume, nu exista inima ca a ta. Pentru tine, in intreaga lume, nu exista iubire ca a mea.
©CCC
Talentul e aptitudinea norocos innascuta.
Nimic nu este mai feroce decat inima.
© CCC
Inima nu are stapan, ea nu este sclava si, la orice constrangere, stie sa doboare obstacolul.
(Strabunii)
© CCC
Ar fi putut scutura un mănunchi de bujori cu bătăile inimii.
(Hotarul nestatornic)
Cea mai mare suferință a inimii nu este să sângereze, ci să fie împietrită.
© CCC