Citate de Giovanni Verga

În orașele mici, există oameni care ar face kilometri pentru a-ți aduce vești proaste. (Meșterul don Gesualdo) © CCC

Fiecare inimă caută iubirea, dar nu toate o găsesc. © CCC

Dacă aș fi fost Dumnezeu, mi-ar fi fost milă de inima oamenilor. (Pelleas și Melisanda, 1893)

In roua lucrurilor marunte, inima isi gaseste dimineata si se reimprospateaza. © CCC

Pentru mine, in intreaga lume, nu exista inima ca a ta. Pentru tine, in intreaga lume, nu exista iubire ca a mea. ©CCC

Inima nu are stapan, ea nu este sclava si, la orice constrangere, stie sa doboare obstacolul. (Strabunii) © CCC

Poate n-am imbatrani niciodata daca n-am avea un dar blestemat, mostenit din batrani: inima. In ea isi trimite viata sagetile, acolo tintesc toate loviturile. Drumul la inima insa duce prin carne… prin bietul trup...  cum nu s-ar frange, cum nu s-ar slabi, cum n-am imbatrani?

O inimă bună este un izvor de bucurie, făcând ca totul din jurul ei să se împrospăteze de zâmbete. © CCC

Inima mea mâhnită nu m-a sfătuit bine niciodată pe drumul meu.

Inima fericită face chipul să-nflorească. Proverb englezesc © CCC

Pentru a păstra mult timp inima iubitului tău, speranța și teama trebuie să acționeze întotdeauna asupra ta. (Discurs despre fericire) © CCC

Limbajul inimii este de o mie de ori mai variat decat cel al mintii, si este imposibil de stabilit regulile dialecticii sale. © CCC

Un câine flămând nu se teme de băț. © CCC

Inima fără griji trăiește mult timp. © CCC

Nu se poate vedea bine decat cu inima. Esentialul este invizibil pentru ochi. (Micul Print) © CCC

Inima femeii se ataseaza pentru ca ea ofera; inima barbatului se detaseaza pentru ca ea primeste. © CCC

Inima nu are rațiunile ei cărora nu la pasă de rațiune? (Micul sălbatic) © CCC

În cea mai adîncă decădere, inima omului păstrează o scînteie luminoasă; puţintică voinţă o poate iarăşi transforma în flacără vie; numai deznădăjduirea o stinge cu desăvîrşire. (Cugetări)

Încetul cu încetul, femeile se răreau și, în timp ce orașul însuși adormea, se auzea marea sforăind în apropiere, la capătul aleii înguste și, din când în când, pufnea, asemenea cuiva care se întoarce de pe o parte pe alta în somn. (Familia Malavoglia) © CCC

Marile inimi sunt ca stupii prea mari pe care mierea nu-i poate umple si care devin cuibul de vipere. (Capodopere) © CCC