Doar marea murmura povestea obișnuită, acolo, jos, în mijlocul stâncilor faraglioni, pentru că nici marea nu are țară, și este a tuturor celor care o ascultă, aici și acolo unde soarele se naște și moare. Într-adevăr, în Aci Trezza are propriul său mod de a murmura și îl poți recunoaște imediat după clipocitul pe care îl face printre acele stânci de care valurile se sparg și sună ca vocea unui prieten.
(Familia Malavoglia)
© CCC
Cândva, familia Malavoglia fusese la fel de numeroasă ca pietrele vechiului drum din Trezza.
(Familia Malavoglia)
© CCC
Încetul cu încetul, femeile se răreau și, în timp ce orașul însuși adormea, se auzea marea sforăind în apropiere, la capătul aleii înguste și, din când în când, pufnea, asemenea cuiva care se întoarce de pe o parte pe alta în somn.
(Familia Malavoglia)
© CCC
În orașele mici, există oameni care ar face kilometri pentru a-ți aduce vești proaste.
(Meșterul don Gesualdo)
© CCC
Un câine flămând nu se teme de băț.
© CCC
Vezi tu, și inima obosește; și se duce încet-încet, ca lucrurile vechi care se destramă la spălat.
(Familia Malavoglia)
© CCC
Ea nu spunea nici un cuvânt, doar ochii ei vorbeau și spuneau multe lucruri.
(Meșterul don Gesualdo)
© CCC