N-ai dezmierda de n-ai şti să blestemi.
Surâd numai acei care suspină.
Azi n-ai iubi de n-ar fi fost să gemi,
de n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină.
Şi dacă singur rana nu-ţi legai,
cu mâna ta n-ai unge răni străine,
N-ai jindui după frânturi de rai,
de n-ai purta un strop de iad în tine.
Că nu te-nalţi din praf, dacă nu cazi
cu fruntea jos, în pulberea amară.
Şi dacă-nvii în cântecul de azi
e că mureai în lacrima de-aseară.
(Antiteze)
Sa nu te temi prea mult de contradictii. Te cam incurca, e adevarat, dar sunt sanatoase.
Englezii nu sunt fericiti daca nu se simt nefericiti, irlandezii nu fac pace daca nu sunt in razboi, iar scotienii nu se simt acasa daca nu sunt peste hotare.
Înainte de asta, îmi doream să fiu ilustrator de reviste – probabil că aș fi pictat scene gotice.
© CCC
Inchipuirea nu este in stare sa nascoceasca atatea variate contradictii cate exista in sufletul fiecarui om.
Când vei fi mai mare, îți vei da seama că actele de bunătate sunt puține și rare în această lume a noastră.
(Un copil pentru Rosemary)
© CCC
De teama sa nu ajung sa te cunosc prea usor, te joci cu mine.
Ma uimesti cu rasul tau cristalin dupa care iti ascunzi lacrimile.
Iti cunosc maiestria.
Niciodata nu rostesti cuvantul pe care ai vrea sa-l rostesti.
De teama ca nu te pretuiesc indeajuns, mi-aluneci printre degete in sute de feluri.
De teama sa nu te aseman tuturor, stai singura, deoparte.
Iti cunosc maiestria.
Niciodata nu o apuci pe calea pe care ai vrea s-o apuci.
Tu-mi ceri mai mult decat celelalte, de aceea esti tacuta.
C-o jucausa nepasare, te feresti sa-mi primesti darurile.
Iti cunosc maiestria.
Niciodata nu primesti ceea ce ai dori sa primesti.
(Gradinarul dragostei, XXXV)
© CCC
Niciodată nu se simțise atât de obosit, dar niciodată nu se simțise mai treaz – mai dezgustat de toate într-o zi și mai entuziasmat în următoarea: mai viu.
(Fericire insuportabilă)
© CCC
Este o regulă generala a naturii umane: oamenii ii disprețuiesc pe aceia care ii trateaza bine si ii apreciaza pe aceia care nu le fac concesii.
© CCC
Viata noastra oscileaza intre doua contradictii: datoria de a spune adevarul si necesitatea de a-l ascunde.
Ce poate dovedi mai bine frumusetea, ori alta insusire, decat tocmai opusul ei?
Adesea este prematur sfarsitul oamenilor al caror spirit este atat de solicitat incat ei isi afla odihna doar in actiune, multumire numai in primejdie si in zapaceala isi gasesc singura pace.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.