Citate despre Contradictii

Cele mai urate fraze din lume sunt doua: “trebuie sa vorbim” si “vreau sa ramanem prieteni”. Cel mai nostim e ca rezultatul lor e intotdeauna opus si pune capat atat conversatiei, cat si prieteniei. (Memoriile unui tanar ticnit)

Nimic n-are niciun fel de sens decat in raport cu altceva: bine, rau, justitie, civilizatie, cruzime, frumusete.

Omul este singura creatura care consuma fara sa produca. Nu da lapte, nu face oua, este prea firav pentru a trage plugul, nu poate alerga suficient de repede pentru a prinde iepuri. Totusi este stapanul tuturor animalelor.

Contrariile se atrag, contrariile se resping. (Blonda) © CCC

Bucuria si tristetea ajunse la culme au efecte asemanatoare; si cand unul sau altul din aceste simtaminte ne surprinde pe neasteptate, ne cufunda intr-o groaznica tulburare, incat ne face, uneori sa ne pierdem pana si judecata.

Este o regulă generala a naturii umane: oamenii ii disprețuiesc pe aceia care ii trateaza bine si ii apreciaza pe aceia care nu le fac concesii. © CCC

Cel puternic face ceea ce poate face, iar cel slab se supune la ceea ce trebuie sa se supuna. © CCC

Consumul de cafea previne somnul. Pe de alta parte, somnul previne consumul de cafea. © CCC

Cand afirma, nu crede; cand crede, nu spune; iar cand tace, minte.

Nu este ceva mai prostesc decat parerea ca ar putea fi undeva mai bine, fara ca sa fie si un rau. Fiindca binele este contrariul raului, el formeaza contraste si nu pot sa existe decat sprijinindu-se unul pe altul. Caci un contrar nu poate exista fara contrariul sau. Cum ar putea fi dat un simt al dreptatii, daca nu ar fi nedreptatea, si ce este dreptatea altceva decat negarea nedreptatii. Cum s-ar intelege ce este curajul, daca lasitatea nu ar sta alaturi de el? Cum s-ar recunoaste masura in afara de lipsa de masura? Si unde ar ramane intelepciunea daca nu i-ar fi opusa lipsa de intelepciune? De ce cer oamenii, in prostia lor, ca sa existe adevar, dar langa el, nici o minciuna? Caci in acelasi fel se produce binele si raul, norocul si nenorocirea, durerea si placerea.

Niciodată nu se simțise atât de obosit, dar niciodată nu se simțise mai treaz – mai dezgustat de toate într-o zi și mai entuziasmat în următoarea: mai viu. (Fericire insuportabilă) © CCC

Exista o mare deosebire intre minciuna menita sa te apere pe tine si acea menita sa apere pe altcineva.

Spui ca iubesti ploaia, dar iti iei umbrela cand te plimbi prin ploaie. Spui ca iubesti soarele, dar cauti umbra cand soarele straluceste. Spui ca iubesti vantul, dar cand bate vantul, inchizi fereastra. De aceea, mi-e teama cand spui ca ma iubesti. © CCC

Este în natura omului sa-i oprime pe cei care cedeaza și să-i respecte pe cei care rezistă. © CCC

Marile surprize sunt mute.

Cautam ceea ce fuge de noi si fugim de ceea ce ne cauta.

Adesea este prematur sfarsitul oamenilor al caror spirit este atat de solicitat incat ei isi afla odihna doar in actiune, multumire numai in primejdie si in zapaceala isi gasesc singura pace.

Aproape întotdeauna se întîmplă ca oamenii să aibă chef de discuţie tocmai cînd n-ai tu. (De veghe în lanul de secară)  

Lumea nici nu-şi dă seama cît de primejdioase pot fi cîntecele de iubire, îi avertiză ocult oul aurifer al lui Russell. Mişcările care lucrează revoluţii în lumea largă se nasc din visele şi viziunile unui ţăran de pe coline. Pentru ei pămîntul nu e solul pe care să-l exploatezi, ci mama vie şi iubitoare. Aerul rarefiat al academiei şi al arenei produce cîte un roman de şase parale, cîntecelul de cabaret, şi Franţa dă floarea cea mai de preţ a corupţiei în Mallarme, însă viaţa ce se cuvine s-o rîvnim li se revelează doar celor săraci cu Duhul, viaţa feacilor lui Homer. (Ulise)

Cu el, viaţa era banală, fără el, devenea insuportabilă. M-am simțit deprimată timp de două zile. (Să ucizi o pasăre cântătoare) © CCC