Spui ca iubesti ploaia, dar iti iei umbrela cand te plimbi prin ploaie. Spui ca iubesti soarele, dar cauti umbra cand soarele straluceste. Spui ca iubesti vantul, dar cand bate vantul, inchizi fereastra. De aceea, mi-e teama cand spui ca ma iubesti.
© CCC
Omul care cade nu poate simţi sau auzi cînd a atins fundul. Cade, cade la nesfîrşit. Asta se întîmplă cu oamenii care la un moment dat în viaţă au căutat ceva ce nu puteau găsi în mediul înconjurător. Sau care şi-au închipuit că nu-l pot găsi. Şi care atunci au renunţat să mai caute. Au renunţat încă înainte de a fi început să caute cu adevărat.
(De veghe în lanul de secară)
Viata noastra oscileaza intre doua contradictii: datoria de a spune adevarul si necesitatea de a-l ascunde.
Invatand pe altii, te instruiesti, povestind - observi, afirmand - examinezi, aratand - privesti, scriind - gandesti.
Fara pasiune, omul nu este decat o forta latenta, o simpla posibilitate, asemenea cu piatra care asteapta lovitura fierului pentru a putea scoate scantei.
Cel care cauta adevarul fiintei umane are parte de suferinta acesteia.
Patologicul te ajuta cel mai mult sa intelegi ceea ce-i firesc si uneori ai impresia ca boala da cele mai darze si mai adanci impulsuri pentru dezvoltarea vietii.
Cautam ceea ce fuge de noi si fugim de ceea ce ne cauta.
Ce poate dovedi mai bine frumusetea, ori alta insusire, decat tocmai opusul ei?
Tu nu m-ai cauta daca nu m-ai fi gasit deja.
În amantă caută tot ce-ţi doreşti: minte, temperament, dispoziţie poetică, sensibilitate, dar cu soţia trăieşti o viaţă întreagă, aşa că în ea să cauţi ceva pe care te-ai putea baza, caută temelia.
In oameni pot exista laturi in contradictie, unitatea fiintei umane fiind mai mult un ideal.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.