Citate despre Contradictii

Adesea este prematur sfarsitul oamenilor al caror spirit este atat de solicitat incat ei isi afla odihna doar in actiune, multumire numai in primejdie si in zapaceala isi gasesc singura pace.

Cea mai subtila viclenie e sa te comporti simplu si firesc.

Ferice de acela care are un ideal, chiar daca greseste. Omul are nevoie sa creada in ceva, sa creada in cineva.

Actele mari pot avea origini infime.

Sa nu te temi prea mult de contradictii. Te cam incurca, e adevarat, dar sunt sanatoase.

Nu este ceva mai prostesc decat parerea ca ar putea fi undeva mai bine, fara ca sa fie si un rau. Fiindca binele este contrariul raului, el formeaza contraste si nu pot sa existe decat sprijinindu-se unul pe altul. Caci un contrar nu poate exista fara contrariul sau. Cum ar putea fi dat un simt al dreptatii, daca nu ar fi nedreptatea, si ce este dreptatea altceva decat negarea nedreptatii. Cum s-ar intelege ce este curajul, daca lasitatea nu ar sta alaturi de el? Cum s-ar recunoaste masura in afara de lipsa de masura? Si unde ar ramane intelepciunea daca nu i-ar fi opusa lipsa de intelepciune? De ce cer oamenii, in prostia lor, ca sa existe adevar, dar langa el, nici o minciuna? Caci in acelasi fel se produce binele si raul, norocul si nenorocirea, durerea si placerea.

In viata trebuie sa stii sa induri micile nefericiri. Fara ele, viata n-are nici un haz.

Sunt bucurii care-ntristează, Sunt întristări ce fericesc, Sunt zile fără de lumină Şi nopţi adânci ce strălucesc.   Sunt adevăruri ce doboară Şi sunt minciuni care ridică, Sunt împăraţi, atotputernici Ce însă tremură de frică.   Sunt vieţi ce-au strălucit în viaţă, Dar când s-au stins parcă n-au fost, Palate care nu pot ţine Cât o cocioabă adăpost.   Sunt oameni albi pe dinafară, Dar negri în adâncul lor Şi negri în afară, negri, Da-n ei de-un alb strălucitor.   Sunt dulciuri ce-amărăsc ca fierea, Dar şi amaruri ce-ndulcesc Sunt nedreptăţi care îndreaptă, Dreptăţi care nedreptăţesc.   Sunt multe contradicţii, multe: Sunt uri adânci ce nasc iubiri, Sunt suferinţi ce-aduc lumină Şi fericiri nefericiri!... (Contraste)

Ce poate dovedi mai bine frumusetea, ori alta insusire, decat tocmai opusul ei?

Nu-mi ajungea o greutate într-o mână, mi-a mai trebuit şi-a doua, ca sa mă echilibrez în mersul acrobatic pe frânghia vieţii.

Tot ce e maret în lume s-a facut in numele datoriei; tot ce e fara valoare s-a facut în numele interesului. © CCC

Contrariile se lecuiesc prin contrarii: adevar valabil pentru lucrurile sufletesti ca si pentru cele trupesti.

Patologicul te ajuta cel mai mult sa intelegi ceea ce-i firesc si uneori ai impresia ca boala da cele mai darze si mai adanci impulsuri pentru dezvoltarea vietii.

In toate, cu cat alegi calea cea mai simpla, cu atat e mai bine.

Este posibil să-i iubeşti pe toţi oamenii? Bineînţeles că nu, ba chiar ar fi nenatural. În iubirea abstractă faţă de toată omenirea, te iubeşti aproape întotdeauna doar pe tine însuţi.

O fiinta care se obisnuieste cu toate este, cred, cea mai buna definitie a omului.

Inchipuirea nu este in stare sa nascoceasca atatea variate contradictii cate exista in sufletul fiecarui om.

Cautam ceea ce fuge de noi si fugim de ceea ce ne cauta.

O greșeală originală e mai bună decât un adevăr banal. © CCC

Niciodată nu se simțise atât de obosit, dar niciodată nu se simțise mai treaz – mai dezgustat de toate într-o zi și mai entuziasmat în următoarea: mai viu. (Fericire insuportabilă) © CCC