Citate despre Contradictii

De teama sa nu ajung sa te cunosc prea usor, te joci cu mine. Ma uimesti cu rasul tau cristalin dupa care iti ascunzi lacrimile. Iti cunosc maiestria. Niciodata nu rostesti cuvantul pe care ai vrea sa-l rostesti.   De teama ca nu te pretuiesc indeajuns, mi-aluneci printre degete in sute de feluri. De teama sa nu te aseman tuturor, stai singura, deoparte. Iti cunosc maiestria. Niciodata nu o apuci pe calea pe care ai vrea s-o apuci.   Tu-mi ceri mai mult decat celelalte, de aceea esti tacuta. C-o jucausa nepasare, te feresti sa-mi primesti darurile. Iti cunosc maiestria. Niciodata nu primesti ceea ce ai dori sa primesti.   (Gradinarul dragostei, XXXV) © CCC

Spui ca iubesti ploaia, dar iti iei umbrela cand te plimbi prin ploaie. Spui ca iubesti soarele, dar cauti umbra cand soarele straluceste. Spui ca iubesti vantul, dar cand bate vantul, inchizi fereastra. De aceea, mi-e teama cand spui ca ma iubesti. © CCC

Viata noastra oscileaza intre doua contradictii: datoria de a spune adevarul si necesitatea de a-l ascunde.

Este o regulă generala a naturii umane: oamenii ii disprețuiesc pe aceia care ii trateaza bine si ii apreciaza pe aceia care nu le fac concesii. © CCC

În fiecare moleculă a universului - contradicţie.

In inima omului e loc pentru tot felul de contradictii.

Cand afirma, nu crede; cand crede, nu spune; iar cand tace, minte.

N-ai dezmierda de n-ai şti să blestemi. Surâd numai acei care suspină. Azi n-ai iubi de n-ar fi fost să gemi, de n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină. Şi dacă singur rana nu-ţi legai, cu mâna ta n-ai unge răni străine, N-ai jindui după frânturi de rai, de n-ai purta un strop de iad în tine. Că nu te-nalţi din praf, dacă nu cazi cu fruntea jos, în pulberea amară. Şi dacă-nvii în cântecul de azi e că mureai în lacrima de-aseară. (Antiteze)

Sunt oameni care simt nevoia de a proceda contrar propriului lor interes.

Ce poate dovedi mai bine frumusetea, ori alta insusire, decat tocmai opusul ei?

Cautam ceea ce fuge de noi si fugim de ceea ce ne cauta.

Un idealist, atunci cand se izbeste de realitate, e totdeauna mai inclinat decat oricine sa creada ca orice ticalosie e posibila.

Omul este singura creatura care consuma fara sa produca. Nu da lapte, nu face oua, este prea firav pentru a trage plugul, nu poate alerga suficient de repede pentru a prinde iepuri. Totusi este stapanul tuturor animalelor.

Inchipuirea nu este in stare sa nascoceasca atatea variate contradictii cate exista in sufletul fiecarui om.

Nu pot sa fiu si sa nu fiu in acelasi timp, sa simt si sa nu simt.

Valoarea scopului - scopul presupunand intotdeauna activitatea constient orientata - e in stricta corelatie cu calitatile mijloacelor intrebuintate; folosind mijloace criticabile, nu poti efectiv atinge un scop inalt si frumos; deci nu se va putea recomanda intrebuintarea oricarui gen de mijloace pentru infaptuirea unui scop, fie chiar acesta presupus superior in sine, dupa cum socoteau si practicau iezuitii, cu maxima lor celebra: ”Scopul scuza mijloacele”… Intre mijloace si scop exista un raport de la cauza la efect… Poate fi altceva decat iluzie credinta ca un scop frumos poate fi urmarit, fara a-si compromite infaptuirea, cu orice fel de mijloace, chiar reprobabile in sine, asa cum ar voi dictonul iezuit?

In fiecare dintre noi se gasesc toate contradictiile din lume. Un simplu accident aduce la suprafata un invalmasag de pasiuni in locul altuia si te vezi calificat, judecat, iar mecanismul social te fixeaza pentru tot restul vietii fie intr-o postura eroica, fie intr-una rusinoasa. Dar eticheta manechinului corespunde rareori unei clasificari reale. Prin mintea unor oameni care traiesc ca sfintii trec si ganduri cinice. Le indeparteaza fiindca modul de viata acceptat de ei nu lasa loc unor asemenea ganduri; dar sa presupunem ca acesti oameni ar fi pusi in alte imprejurari, reactiile lor la aceleasi imagini ar fi diferite. Este adevarat si contrariul: intentii minunate trec, ca umbrele deasupra apei, prin sufletele unor nelegiuiti.

Actele mari pot avea origini infime.

Nu-mi ajungea o greutate într-o mână, mi-a mai trebuit şi-a doua, ca sa mă echilibrez în mersul acrobatic pe frânghia vieţii.

Prin practicarea, sau in contactul cu arta, se creeaza incetul cu incetul o stare de dezinteresare sufleteasca, ce poate servi ca baza a vietii morale, a carei esenta este lepadarea egoismului.