…Pentru mine, timpul n-a curs, nu l-am simţit. Viaţa mea a fost atît de activă şi atît de plină, încît un an în plus sau în minus nu s-a făcut simţit cu efecte fizice, intelectuale sau de interes duhovnicesc evidente. Poate am evoluat din punct de vedere spiritual fără să-mi dau seama, dar propriu-zis n-am simţit curgerea timpului. Pentru mine, aceşti 84 de ani au fost un fel de dar ceresc pentru ca eu să înţeleg mai multe lucruri pe care tinereţea, poate, nu le înţelege, iar maturitatea le ignoră, vrut sau nevrut. Am avut şansa să ajung pînă aici şi să privesc cu bucurie, dar şi cu tristeţe. Vîrsta asta lungă mi-a fost de folos pentru comprehensiunea unei deveniri. Ne aflăm într-un moment de gravă înţelegere a sensului vieţii. Fiecare nu priveşte la cel de alături, nu îl interesează decît lucrurile materiale, iar restul este uitat. Fiecare an care mi se dădea îl socoteam ca un dar în plus de la Dumnezeu. Socoteam în tinereţe că am să trăiesc cam 60 de ani, n-am să ajung pînă la 70. Am avut întotdeauna obsesia morţii iminente. Cu fiecare an care trecea, încercam să adaug ceva la mine, la persoana interioară, căci persoana exterioară nu mă interesa. Cînd eram în viaţa publică, fiecare an însemna încă o posibilitate de a răspîndi cultura, de a forma cultura, de a răspîndi ceva din traseul fiinţei mele. […] Bătrîneţea nu este o povară. Acum, pentru mine nu există moarte, există «trecere dincolo»…
Am invatat ca viata nu valoreaza nimic, dar nimic nu e mai de pret ca viata.
(Cuceritorii)
Viata omeneasca e aproape ca fierul. Daca o intrebuintezi se uzeaza; daca n-o intrebuintezi, o distruge totusi rugina.
Omniaque orta occidunt et aucta senescunt.
Toate cele ce s-au nascut - pier; iar cele ce cresc - imbatranesc.
(Sallustius, De bello Jugurthino)
Trebuie să iubeşti viaţa mai mult decât sensul vieţii.
Oare vitregia vietii nu constituie tocmai piatra de incercare a adevaratelor caractere?
A doua jumatate din viata omului se compune de obicei numai din deprinderile acumulate in prima jumatate.
Când te-a secat de lacrimi viața care doare,
Gândește-te la roua din geana unei flori.
Și când ai vrea ca noaptea din urmă să coboare,
Gândește la trezirea unui copil în zori.
(Rubaiate)
Ce minunat e sa fii in viata: sa traiesti, sa respiri si sa pasesti cu picioarele pe pamant. Din ce motive i-am invidia pe zei?
Fiintele cele mai apropiate noua sunt cele care ne cunosc mai putin calitatile si mai bine defectele; pentru ca primele se simt si celelalte se descopera, caci ochiul simte ceea ce il misca, dar nu vede cu adevarat.
Cat de mult ne asemanam hainele cu vietile noastre.
Sensul vietii nu sta decat in lupta.
Sa semanam fara sa numaram semintele.
In viata exista trei lucruri importante: sa fii amabil, sa fii amabil si sa fii amabil.
Viața însăși este cea mai minunată poveste.
© CCC
Pentru indrumarea vietii, deprinderile au mai multa valoare decat maximele, pentru ca deprinderea este o maxima vie, devenita instinct si carne.
Şi astfel, petrece-ţi această clipă, şi anume viaţa ta, în armonie cu natura, şi pe urmă desparte-te de viaţă la fel de uşor ca o prună coaptă de ram: lăudând natura şi exprimându-ţi recunoştinţa faţă de pomul care ţi-a dat viată.
Faptul de a trăi le ia oamenilor prea mult timp.
(Vară în Nohant)
© CCC