Citate de Hans C. Andersen

Viața… mai plină de mister – din acea zi în care a venit peste mine, ca un mare eliberator, gândul că viața poate fi un experiment al celui ce cunoaște. (Știința voioasă, Cartea a patra, fragmentul 324, 1882) Astfel descrie Nietzsche acea experiență definitorie pentru gândirea sa.

Eu nu trăiesc în trecut. Eu în general trăiesc în prezent şi viitor. Nu mă gândesc la trecut, nici măcar nu îmi amintesc de trecut. Cred că altă trăsătură care m-a ajutat este aceea că nu regret nimic. Aşa am fost în viaţă şi aşa sunt acum. Nu regret nimic, nici lupta pe care am avut-o, nici că sunt singură, nimic! Da, eu aşa sunt!

Nu-i aşa că toată frumuseţea vieţii este măreață, delicată şi pură ca această noapte? Cerul este o imensă cupolă albastră la zenit, schimbându-se spre orizont în verde, apoi în mov și violet. (Spre pol) © CCC

Viața este un vis, puțin mai coerent decât majoritatea. (Revolta de pe Caine) © CCC

Ultimii ani din viață trăiesc din primii.

Ce minunat e sa fii in viata: sa traiesti, sa respiri si sa pasesti cu picioarele pe pamant. Din ce motive i-am invidia pe zei?

Viata trebuie masurata dupa gandire si actiune, iar nu dupa timp.

Viata ne-a fost data pentru a munci, a iubi si a ne innobila. Daca acestea lipsesc, ce mai are omul in viata? Daca le are, de ce se mai poate plange?

Singura viata care este interesanta este viata imaginara. © CCC

Viata ar fi imposibila daca ne-am aminti totul, important e sa alegem ceea ce trebuie sa uitam.

Recunoştinţa este memoria inimii. © CCC

A fi, inseamna a fi luptator.

Nu se poate sa traiesti mereu pe culmile muntilor… Viata este intocmai ca un drum pe care-l faci pe jos, la mari departari; in lungul campiilor intinse drumul este usor si banal; dar cand incepi sa urci coastele muntilor, devine mai greu, si dupa ce ai ajuns la culme, in fata ochilor ti se asterne o priveliste mareata - te simti exaltat si ochii ti se umplu de lacrimi -, iti vine sa canti si ai vrea sa ai aripi! Dar nu poti intarzia pe culme, caci trebuie sa-ti continui drumul si incepi sa cobori pe cealalta parte, dar esti atat de adanc preocupat de primejdia prapastiei de la picioarele tale, incat uiti cu totul de multumirea ce ai avut-o in timpul cat te-ai oprit pe culmi.

Qualis vita talis oratio. Cum este viata asa-i si felul de a vorbi.

Cel ce priveste viata ca pe altceva decât o iluzie ce se autodistruge este încă prizonier al vieții. © CCC

Nu putem decide câte zile avem de trăit, dar putem face ca aceste zile să fie frumoase. (O bucată de cer) © CCC

Cele mai mari si mai importante probleme ale vietii sunt, toate, esentialmente fara solutie. Nu vor putea fi niciodata rezolvate, ci doar depasite.

Stim ca viata e scurta si ca s-o prelungim punem intr-insa amintirea vremurilor care nu mai sunt. Am pierdut nadejdea in nemurirea fiintei omenesti si, ca sa ne consolam de credinta asta moarta, n-avem decat visul unei alte imortalitati, insesizabila, difuza, neputand fi gustata decat cu anticipatie, si care, de altfel, nu e ingaduita decat la foarte putini dintre noi: imortalitatea sufletelor in memoria oamenilor.

As trai mai degraba intr-o lume unde viata mea sa fie inconjurata de mister, decat intr-o lume atat de mica incat mintea mea sa o poata intelege.

Ce fiinte ciudate mai sunt si oamenii! Ce ciudata e viata lor! Ce tragica le este soarta! Se iubesc intre ei si de multe ori nu se cade sa spuna ca se iubesc, iar cand se intampla sa poata spune, rareori se inteleg unii pe altii. Sunt muritori, numai putina vreme le e dat sa caute fericirea, trebuie sa o prinda repede, s-o stranga cu graba la piept, pana nu le scapa din maini. Si de aceea li-s cantecele de dragoste asa de gingase si de adanci, pline de o dulce sfiala, sau deznadajduit de vesele, cu un amestec straniu de bucurie si durere. Gandul mortii isi arunca umbra melancolica peste clipele lor cele mai fericite si ii mangaie in nenorocire. Pot sa planga. Cata poezie intr-o lacrima omeneasca!