Citate de Blaise Pascal

Elocinta continua plictiseste.

Tu nu m-ai cauta daca nu m-ai fi gasit deja.

Cand iubesti puternic, gasesti intotdeauna ceva nou in persoana iubita.

Cuvintele asezate diferit dau sensuri diferite, iar sensurile puse diferit produc efecte deosebite.

Toti oamenii cauta fericirea, fara exceptie; orice mijloace ar folosi, toti tind spre acelasi scop.

Respectul si dragostea trebuie sa fie atat de bine propor­tionate, incat sa se sustina reciproc, fara ca respectul sa inabuse dragostea.

Omul nu este nici inger, nici animal: nenorocirea este ca cine vrea sa devina inger devine animal.

Natura acestui amor-propriu si a eului uman este sa nu se iubeasca decat pe sine si sa nu se ia in considerare decat pe sine.

Căutăm mereu ceea ce ne lipseşte, renunţînd la fiinţe care ne lipsesc şi mai mult.

Marile suflete nu sunt acelea care iubesc prea des (vorbesc de o iubire violenta): ele au nevoie de o inundare de pasiune spre a le zgudui si a le umple. Cand insa incep a iubi, iubesc mult mai bine.

Fericirea este un lucru minunat: cu cat o dai mai mult, cu atat mai mult iti ramane.

Sa facem o mai dreapta imparteala intre a ne increde prea usor si a nu ne increde deloc in unele lucruri.

Cu cat ai mai mult spirit, cu atat ai pasiuni mai mari; pentru ca pasiunile, nefiind decat sentimente si ganduri care apartin spiritului, desi sunt prilejuite de corp, este clar ca nu sunt decat spiritul insusi si ca, astfel, indeplinesc ceea ce-i este propriu lui. Nu vorbesc decat de marile pasiuni; caci celelalte se afla intr-un amestec ce cauzeaza o confuzie foarte incomoda; lucru care, bineinteles, nu li se intampla celor ce au spirit. Intr-un suflet mare, totul este mare.

Omul nu este nici inger, nici animal, iar nenorocirea face ca cine vrea sa zareasca ingerul, vede animalul.

Puterea fara Morala este o crima, dar Morala fara putere este o utopie.

Ce vanitate este pictura care atrage admirația noastra prin asemănarea lucrurilor la care nu admirăm deloc originalele. (Cugetari) Blaise Pascal Pascal reia ideea antica, contestata astăzi, că arta imită natura. Dar dacă imităm modele proaste, ar trebui să admirăm copia doar pentru că imitația este fidela originalului? Critica pascaliana se situeaza mai ales in planul moral. Artistul trebuie să reprezinte subiecte imorale? Această critică a artei, clasica, este de inspiratie platoniciana.

Omul care nu se iubeste decat pe sine, nu uraste nimic mai mult decat faptul de a fi singur cu sine insusi. El nu cauta nimic decat pentru sine si nu fuge de nimic ca de sine pentru ca atunci cand se priveste, el nu se gaseste asa cum ar dori si pentru ca afla in sine o ingramadire de mizerii inevitabile si un vid de bunuri reale si trainice pe care este incapabil de a-l umple.

Razboiul launtric al ratiunii impotriva pasiunilor a facut ca cei care au vrut sa aiba pacea sa se imparta in doua tabere. Unii au vrut sa renunte la pasiuni si sa devina dumnezei; ceilalti au vrut sa renunte la ratiune si sa devina animale. Dar nici unii, nici ceilalti n-au putut-o face; si ratiunea ramane intotdeauna in picioare, acuzand desertaciunea si nedreptatea pasiunilor care tulbura odihna celor ce li se abandoneaza; si pasiunile sunt intotdeauna vii, chiar si in sufletul acelora care fac eforturile de a renunta la ele.

Doua excese: a exclude ratiunea, a nu admite decat ratiunea.

Noi nu ne multumim cu trairea ce avem in noi si in propria noastra fiinta; vrem sa traim in gandul celorlalti, cu o traire imaginara; si facem in acest scop eforturi, ca sa parem altfel decat suntem…Suntem atat de orgoliosi, incat am vrea sa fim cunoscuti de tot pamantul si chiar de oamenii care vor veni dupa noi, si suntem atat de vanitosi, incat stima a cinci sau sase persoane care ne inconjoara ne amuza si ne multumeste.