Citate de Blaise Pascal

Paradoxul, in orice domeniu de discutie, este glasul pitigaiat al unui ins care vrea sa faca impresie.

Adevarul nu-l patrundem numai cu ratiunea, ci si cu inima.

Cand vorbele sunt putine, arareori sunt spuse in zadar. (Richard al II-lea)

Omul nu este nici înger şi nici fiară, şi cu cât se preface mai mult că e înger, cu atât mai mult se aseamănă cu o fiară.

Dreptatea este in functie de moda, ca si placerea.

În lipsa cuvintelor, coborâm în violență și nu ne putem accesa deplina umanitate, pentru că omul este o ființă a limbajului. © CCC

Oamenii isi fac unul altuia mai mult rau prin cuvinte decat prin fapte.

Un portret poarta absenta si prezenta, placere si neplacere. Realitatea exclude absenta si neplacerea. (Cugetari) © CCC

Cine spune ce-i place, aude ce nu-i place. © CCC

Cuvântul soare în cuvântul cer apune.

Daca sunt doua feluri de lupta, unul cu cuvantul si altul cu forta, si daca unul e propriu omului, iar celalalt animalelor, suntem datori sa recurgem la cel din urma numai cand primul nu poate fi de folos.

Mă întreb dacă nu sunt pe punctul de a mă juca cu cuvintele. Și dacă cuvintele au fost făcute pentru asta? (Constructorii imperiului) © CCC

Rareori regreti de a fi vorbit putin, foarte adesea de a fi vorbit mult; maxima veche si comuna, cunoscuta de toata lumea si pe care nimeni n-o practica.

Daca oamenii ar intelege mai bine pericolele pe care le aduce folosirea anumitor cuvinte, atunci, dictionarele, in vitrinele librariilor, ar avea o banda rosie: "Exploziv. A se manui cu grija".

Cred că un bun cetăţean preferă cuvintele care salvează în loc de cuvintele care plac. (A treia Olintiană) © CCC

Ura. Iubirea. Astea-s numai cuvinte. (Ulise)

Sagetile strapung trupul și cuvintele rele, sufletul. (Oracolul manual si arta prudentei) © CCC

Unele cuvinte germane sunt atât de lungi încât le poţi vedea în perspectivă. Când priveşti un cuvânt de-a lungul, acesta se îngustează spre capăt, la fel ca şinele de cale ferată.

Cand formulezi un aforism, trebuie sa-l aduci in situatia de a refuza orice adaos. Un aforism trebuie sa fie ceva canonic incheiat, ca Biblia.

Omul care nu se iubeste decat pe sine, nu uraste nimic mai mult decat faptul de a fi singur cu sine insusi. El nu cauta nimic decat pentru sine si nu fuge de nimic ca de sine pentru ca atunci cand se priveste, el nu se gaseste asa cum ar dori si pentru ca afla in sine o ingramadire de mizerii inevitabile si un vid de bunuri reale si trainice pe care este incapabil de a-l umple.