Nu exista cuvinte, chiar si printre cele pe care le folosim in mod obisnuit, a caror acceptie sa nu depaseasca cu mai mult sau mai putin limitele experientei noastre personale. Un termen exprima nu de putine ori lucruri pe care nu le-am perceput niciodata, experiente pe care nu le-am facut sau la care nu am fost niciodata martori. Chiar si atunci cand cunoastem unele dintre obiectele la care se refera, ele nu ilustreaza decat in calitate de exemple particulare, care, prin ele insele, nu ar fi niciodata suficiente pentru a o constitui. Cuvantul condenseaza prin urmare o intreaga stiinta la care nu am colaborat, o stiinta mai mult decat individuala.
Nici o gratie exterioara nu este completa daca frumusetea interioara nu o insufleteste. Frumuseţea sufletului se revarsă ca o lumină misterioasă asupra frumusetii fizice.
© CCC
Nici un mestesug nu este mai frumos si mai bogat, mai dureros si mai gingas totodata, ca mestesugul fericit si blestemat al cuvantului.
Nu ajunge sa-ti traiesti viata, trebuie s-o si castigi.
Natura ti-a dat doua urechi si o singura limba, ca sa asculti de doua ori si sa vorbesti numai o data.
Cuvintele asezate diferit dau sensuri diferite, iar sensurile puse diferit produc efecte deosebite.
Nu esti stapan pe tine insuti, asa indragostit cum sunt eu de tine.
(Ruy Blas, actul III, scena 1, Don Ruy Gomez catre Doña Sol)
© CCC
Intr-un cuvant rasuna nu numai sensul sau, rasuna in el intregul univers, precum intr-o scoica marea.
Nicio dorinta nu se indeplineste pe de-a-ntregul.
Infernul se afla in intregime in acest cuvant: singuratate.
© CCC
Cuvintele tăcerii sunt cuvinte foarte rare care nu se găsesc în nicio carte. Care rămân mult timp blocate în piept, care uneori alunecă până în gât, dar nu ajung până la gură. Cuvintele tăcerii nu sunt menite să fie auzite de urechi. Cuvintele tăcerii sunt șoptite cu gesturi minuscule și expresii faciale imobile. Sunt citite cu ochii închiși, ascultate cu inima, păstrate în adâncul sufletului, în dulceața emoțiilor.
© CCC
Un mod maret de a folosi cuvintele este sa ne ascundem gandurile.
Cei ce se joaca prea subtil cu vorbele, pot cu usurinta sa le corupa sensul.
(A douasprezecea noapte)
Am impresia că joc spînzurătoarea cu mine însumi. Dar nu s-au inventat încă toate cuvintele care-mi trec prin minte.