Sufletul nu se lasa prada deznadejdii inainte de a fi epuizat toate iluziile. Sunt unele prabusiri launtrice. O convingere deznadajduita nu patrunde in inima omului fara a inlatura si sfarama unele temelii adanci, care sunt uneori omul insusi. Durerea, cand ajunge la culme, este o destramare a tuturor fortelor constiintei. Acestea sunt raspantii primejdioase. Putini dintre noi ies din ele asemenea lor insisi si neclintiti fata de datoria lor. Cand limita suferintei e depasita, virtutea cea mai statornica isi pierde cumpatul.
Fiecare corp este singur, sufietul - niciodata.
Neprevazutul… acel arogant nu stiu ce, in mainile caruia omul este o jucarie.
Asa cum aprilie reinnoieste gradina in floare, cea mai frumoasa floare a inflorit in inima ta.
(Ruy Blas)
© CCC
Viata omeneasca, pentru cei mari ca si pentru cei mici, este un amestec de bine si de rau. Durerea este intotdeauna alaturi de bucurie.
Nu există singurătate mai mare decât cea a unei căsnicii eşuate.
© CCC
Primavara da foc naturii cu trandafiri.
(traducere CCC - Copyright ©2012)
A trai doar pentru sine este o boala. Egoismul este rugina egoului.
(Opere complete, ed. 1970)
© CCC
A iubi pe cineva inseamna sa-l faci sa creasca in proprii sai ochi, sa-l ajuti sa creada in el insusi.
© CCC
Ambitia e confundata usor cu vocatia.
Ipocritii cei mai agreabili sunt cei mai de temut. Mastile de catifea sunt intotdeauna negre.
(Opere complete, ed. 1942)
© CCC
Caci poezia este steaua
Ce conduce la Dumnezeu regi si pastori.
(Razele si umbrele)
© CCC
Adevăratul singuratic nu caută nici să placă, nici să fie consolat. Marea lui putere vine din faptul că nu este tulburat de acțiunile și opiniile lumii.
(Spiritul singurătății)
© CCC
Sunt unii oameni care, pusi deodata in fata unei intamplari neasteptate, se arata sovaitori si nehotarati, gata sa fie striviti de soarta care pecetluieste brusc sfarsitul. Cei ce merg prea departe cu prevederea trec uneori prin mai multe primejdii decat cei cutezatori.
Dreptatea, bunatatea, maretia, adevarul sunt aspecte ale absolutului.
(in latina, “absolutus”: complet, desavarsit)
Câteodată… prea arare…
A târziu când arde lampa,
Inima din loc îmi sare
Când aud că sună clampa…
Este Ea. Deşarta casă
Dintr-odată-mi pare plină,
În privazul negru-al vieţi-mi
E-o icoană de lumină.
Şi mi-i ciudă cum de vremea
Să mai treacă se îndură,
Când eu stau şoptind cu draga
Mână-n mână, gură-n gură.
(Singurătate)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.