Imaginația este stapana erorii și falsitatii.
Blaise Pascal
“Imaginaţia, stapâna erorii şi falsităţii, nu face decât să întârzie sau să compromită procesul de creaţie.”
Pascal considera ca imaginatia nu poate fi sursă de cunoaștere. El ilustrează aceasta fraza prin exemplul omului care trebuie să traverseze o prăpastie, pe o scandura destul de mare, astfel incat sa nu existe niciun pericol, dar ca imaginându-si propria cădere nu poate face acest lucru fără sa-i fie frică.
© CCC
Noi nu ne multumim cu trairea ce avem in noi si in propria noastra fiinta; vrem sa traim in gandul celorlalti, cu o traire imaginara; si facem in acest scop eforturi, ca sa parem altfel decat suntem…Suntem atat de orgoliosi, incat am vrea sa fim cunoscuti de tot pamantul si chiar de oamenii care vor veni dupa noi, si suntem atat de vanitosi, incat stima a cinci sau sase persoane care ne inconjoara ne amuza si ne multumeste.
Cine va voi sa cunoasca pe deplin vanitatea omului n-are decat sa priveasca cauzele si efectele dragostei.
Virtutea unui om nu se masoara cu eforturile sale, ci cu ce realizeaza in mod obisnuit.
Omul nu are un semn mai convingator al nobleţei sale decât un anumit zâmbet subtil, tăcut, ce implică de fapt cea mai înaltă filozofie.
Adevarul nu-l patrundem numai cu ratiunea, ci si cu inima.
Tu nu m-ai cauta daca nu m-ai fi gasit deja.
In elocinta trebuie sa existe si elementul agreabil si elementul real; dar e necesar ca elementul agreabil sa fie el insusi bazat pe real (adevar).
Placerea oamenilor mari e sa faca oamenii fericiti.
Pentru ce urmeaza lumea majoritatea? Pentru ca are mai multa dreptate? Nu, ci mai multa forta…pentru ce sunt respectate legile si vechile opinii? Pentru ca sunt mai sanatoase? Nu, dar ele sunt unice, evita deosebirile de pareri.
Dacă nasul Cleopatrei ar fi fost mai scurt, întreg universul ar fi fost schimbat.
Doua sunt lucrurile care ne arata natura omului: instinctul si experienta.
Toti oamenii cauta fericirea, fara exceptie; orice mijloace ar folosi, toti tind spre acelasi scop.
Nimeni nu vorbeste de noi, in prezenta noastra, cum vorbeste in absenta.
Lucrurile sunt adevarate sau false, in functie de unghiul din care sunt privite.