Citate de Blaise Pascal

Omul care nu se iubeste decat pe sine, nu uraste nimic mai mult decat faptul de a fi singur cu sine insusi. El nu cauta nimic decat pentru sine si nu fuge de nimic ca de sine pentru ca atunci cand se priveste, el nu se gaseste asa cum ar dori si pentru ca afla in sine o ingramadire de mizerii inevitabile si un vid de bunuri reale si trainice pe care este incapabil de a-l umple.

Pasiune fara excese nu exista.

Oamenii se corecteaza uneori mai bine cand vad raul decat cand vad binele; si este bine sa ne obisnuim a profita de rau, mai ales ca il gasim atat de des: binele, din contra, este foarte rar.

Stiintele au doua extremitati care se ating. Prima este pura ignoranta in care se afla toti oamenii la nastere; cealalta, este aceea la care ajung mintile cele mai luminate, care, dupa ce au parcurs tot ceea ce oamenii pot sti, isi dau seama ca nu stiu nimic si se gasesc iar in starea de nestiinta initiala. Dar aceasta este o ignoranta savanta, care-si da seama de ea. Cei ce au iesit din ignoranta naturala si n-au putut ajunge la cealalta au oarecare spoiala din aceasta stiinta suficienta si fac pe invatatii. Acestia tulbura lumea si judeca lucrurile mai rau decat ceilalti. Poporul si invatatii alcatuiesc adevarata lume; ceilalti o dispretuiesc si sunt dispretuiti la randul lor.

Ce gresit am judeca daca am crede ca exista cineva care nu vrea sa stea mai presus de restul lumii si caruia sa nu-i placa binele sau…precum si durata fericirii si a vietii sale mai mult decat ale restului lumii.

Nu aici se afla tara adevarului, ea rataceste necunoscuta printre oameni.

In dragoste, nu indraznesti sa risti deoarece ti-e teama sa nu pierzi totul. Si totusi trebuie sa inaintezi, dar cine poate spune pana unde?

Omul este un dialog interior.

Nu exista pasiune fara excese.

Este drept ca ceea ce-i just sa fie urmat; este necesar ca cel mai puternic sa fie ascultat. Justitia fara forta e ne­putincioasa; puterea fara justitie este tiranica. Justitia fara forta este contestata, pentru ca exista intotdeauna oameni rai; forta fara justitie este condamnabila. Prin urmare, trebuie sa punem la un loc justitia si forta, si pen­tru aceasta sa facem ca ce-i drept sa fie puternic si ce-i puternic sa fie drept. Dreptatea este un lucru discutabil; puterea se recunoaste fara nici o discutie. Deci n-avem decat sa dam putere justitiei. Neputandu-se face ca ceea ce-i drept sa fie puternic, lumea a facut ca ceea ce-i pu­ternic sa fie drept.

Natura acestui amor-propriu si a eului uman este sa nu se iubeasca decat pe sine si sa nu se ia in considerare decat pe sine.

Omului nu-i place sa ramana singur cu sine.

Dreptatea fara forta este neputincioasa, forta fara dreptate este tiranica.

Vreti ca lumea sa aiba o buna parere despre voi? Nu va laudati.

Legile omenesti. Nu este nimic drept sau nedrept, care, schimbandu-si climatul, sa nu-si schimbe si calitatea. Trei grade de ridicare de la pol rastoarna intreaga stiinta a dreptului. Un meridian hotaraste adevarul; In putini ani de stapanire, legile fundamentale se schimba. Dreptul isi are epocile sale. Hazlie este si justitia aceasta pe care o margineste un rau sau un munte. Adevar dincoace de Pirinei, eroare dincolo. Furtul, incestul, omorul copiilor si al parintilor, totul si-a avut locul sau printre actiunile virtuoase.

Noi nu vrem ca ceilalti sa ne insele; nu gasim drept ca ei sa vrea sa fie stimati de noi mai mult decat merita. Nu este drept sa-i inselam nici noi si nici ca ei sa ne stimeze mai mult decat meritam.

Concluziile la care omul ajunge prin reflecţie personală îl conving adesea mai tare decât cele care i-au venit altuia în minte.

Arta de a convinge are un raport direct si cu modul in care oamenii consimt la ceea ce li se propune si cu starea lucrurilor pe care vrem sa-i facem sa creada.

Adevarul nu-l patrundem numai cu ratiunea, ci si cu inima.

Cand fiecare privim lucrurile sub alte aspecte si cu alti ochi, nu putem sa le gasim toti la fel.