Citate despre Noblete

Sângele nobil este un accident al norocului; faptele nobile îi caracterizează pe cei cu adevărat mari. © CCC

Netrebnicii sunt întotdeauna sociabili şi principalul semn după care se poate recunoaşte un om cu o oarecare noblețe de caracter este plăcerea neînsemnată pe care o are în compania altuia. (Aforisme)

Daca vrei sa cunosti cu adevarat un om, nu-l judeca numai dupa ce a facut, ci si dupa ce ar fi vrut sa faca.

Experienta omului e in raport direct cu intensitatea intamplarilor traite si nu cu durata lor.

Urasc principiul aristocratic dupa care sangele albastru ar fi mai insemnat decat orice, si cred ca singura noblete pe care ar trebui sa o respectam, ca fiinte cugetatoare, este nobletea spirituala a celor intelepti si virtuosi, fara sa tinem seama de paternitatea trupeasca.

Dorinta stie sa gaseasca si mijloacele care o duc la indeplinire.

Pentru acela care indura suferintele sau ii gusta placerile, viata e la fel de importanta, fie el om de seama sau de rand.

Trebuie sa stim sa luam si binele si raul cu inima usoara.

Cel mai mult sunt preţuite acele fapte nobile care rămân neştiute.

Unica noblete nu-i sub cer decat virtutea.

Daca ne putem indoi ca un caracter nobil este intotdeauna mai fericit prin nobletea lui, nu poate fi nici o indoiala ca el ii face pe ceilalti oameni fericiti si ca lumea in general castiga imens prin el.

Omul nu are un semn mai convingator al nobleţei sale decât un anumit zâmbet subtil, tăcut, ce implică de fapt cea mai înaltă filozofie.

Nobletea eului consta in ridicarea deasupra lui insusi.

Maretia vietii oamenilor nu depinde de conditiile exterioare, ci de experientele subiective. Un taran cu un suflet simtitor traieste o viata mai complexa, mai plina si mai dramatica decat un rege cu pielea groasa.

Daca trebuie sa vorbim despre ceva "Sfant", atunci sfanta este numai nemultumirea de sine a omului si dorinta de a fi mai bun decat este. Sfanta este ura lui impotriva vestigiilor unei vieti mediocre, pe care el insusi a plasmuit-o; sfanta este dorinta lui de a starpi de pe fata pamantului invidia, lacomia, crimele, bolile, razboaiele si orice vrajba intre oameni; sfanta este munca lui.

Atata vreme cat exista viata, exista si speranta.

Fericire…nazuinta fireasca, careia nimeni nu i se poate impotrivi.

Ce este nobletea?... a vrea sa fii mai bun, mai drept, mai vrednic, mai curajos decat gradul comun atins pana atunci in aceste virtuti… Nobletea e o problema de atentie incordata la un orizont ideal intrezarit in viitor. Singurul sens al nobletei e cel revolutionar, cel eroic, adica cel etic. Ea se confunda cu legea progresului omenesc in nelinistea sa de vesnica imbunatatire.

Nimeni nu-i in stare sa patrunda intregul adevar al povetelor pline de intelepciune inainte de a fi prea tarziu.

Nobletea fara merit personal e sterila.