Tot ce am citit, tot ce am gandit, toate paradoxurile mele fortate, ura impotriva conventionalismului, dispretul meu pentru banal nu ma impiedica sa ma induiosez in prima zi de primavara, sa caut violete pe langa gardurile de maracini, printre gunoaie si hartii putrezite, sa joc “bile” cu baietii, sa ma uit la soparle, la fluturi cu aripi galbene.
A iesi din limitele sensibilitatii noastre si a viziunii noastre mentale pentru a atinge o mai mare libertate, acesta este sensul nemuririi.
(India si sufletul ei)
© CCC