Tot ce am citit, tot ce am gandit, toate paradoxurile mele fortate, ura impotriva conventionalismului, dispretul meu pentru banal nu ma impiedica sa ma induiosez in prima zi de primavara, sa caut violete pe langa gardurile de maracini, printre gunoaie si hartii putrezite, sa joc “bile” cu baietii, sa ma uit la soparle, la fluturi cu aripi galbene.
O mare blandete sufleteasca, iata darul pe care natura marturiseste ca l-a facut omenirii, dandu-i lacrimile.
Ceea ce Zweig a învățat cel mai bine, în contact cu marele poet belgian Verhaeren, a fost să lase să vorbească această sensibilitate de care s-ar spune că îi era rușine și care va fi una dintre cele mai puternice și mai atractive trăsături ale personalității sale.
(Stefan Zweig)
© CCC
La ce ar folosi sa traiesti, daca n-ai simti puternic. Nu-i invidiez pe oamenii care au inima acoperita cu o carapace de broasca testoasa sau cu o piele de hipopotam. Fericiti sunt numai aceia care sufera de pe urma senzatiilor lor, care le primesc ca pe niste socuri si le gusta ca pe niste bunatati. Pentru ca trebuie sa ne trecem prin minte toate emotiile, fericite sau triste, sa ne saturam cu ele, sa ne imbatam pana la cea mai ascutita bucurie si pana la disperarea cea mai dureroasa.
Cine va atinge inima unui om, dacă sufletul unui copil nu o atinge?
(Soarele)
© CCC
Plansul este mereu adeverinta omeniei.
Tandretea isi are izvorul in inima, sensibilitatea tine de simturi si imaginatie.
De multe ori, privind in sufletul tau ti se pare ca stai in fata unei case cu obloanele trase si cu usile incuiate. O mana necunoscuta a scris pe o hartie in colt de poarta: Plecat fara adresa...
Delicatetea este calitatea suprema si cea mai rara a sufletului omenesc. Ea le presupune pe toate celelalte, inteligenta, bunatatea, altruismul, generozitatea, discretia, marinimia... un om lipsit de o singura calitate a sufletului nu are delicatetea completa. Atunci ea este cu lacune si eclipse.
Esti sensibil la suferinte de care ai avut parte.
Omul este mai sociabil si discuta mai cu drag despre ce simte decat despre ce gandeste.
O sa existe intotdeauna romantism pe lumea asta pentru cei care sunt demni de el.
Există o mare diferență între fragilitate și sensibilitate. Sensibilității îi place să freamăte, să vibreze, să se entuziasmeze. Fragilitatea se teme să nu se frângă. O persoană fragilă se teme să nu fie făcută și mai fragilă: trebuie deci să fie menajată, liniștită, înconjurată. O ființă sensibilă nu caută să se protejeze, ea primește în mod constant fiecare suflare a vieții. Fragilitatea visează la soliditate. Sensibilitatea își desfășoară muzicalitatea. Cu siguranță, specia umană este precară, iar rasa umană, deosebit de insensibilă. Dar ființa spirituală se dovedește a fi puternică: eminamente sensibilă, nu fragilă.
© CCC
Filozofia vietii consta in singura putere de a sti sa imprumuti realitatii ceea ce-i lipseste: poezia pe care o ai tu.
Viața este esențialul, binele unic și suprem și unicul și supremul păcat împotriva spiritului este să atentezi la ea.
(Stefan Zweig)
© CCC
Sunt un om sensibil, pe care viata il raneste sau il bucura; n-am sangele rece al observatorului indiferent.
Viata n-ar fi posibila daca n-am infrumuseta-o putin si n-am incalzi-o cu iluzia simtirii.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.