Citate de Alda Merini

Sunt sigură că nimic nu-mi va mai înăbuși rima, Am ținut tăcerea captivă ani de zile în gât ca o capcană a sacrificiului, acum este momentul să cânt un ultim rămas-bun trecutului. (Sunt sigură…) © CCC

Tandretea isi are izvorul in inima, sensibilitatea tine de simturi si imaginatie.

Filozofia vietii consta in singura putere de a sti sa imprumuti realitatii ceea ce-i lipseste: poezia pe care o ai tu.

Îmi place verbul a simți: a simți zgomotul valurilor mării, a simți un miros, a simți sunetul ploii care te stropește pe față, a simți pixul cum așterne gândul pe o foaie goală, a simți mirosul ființei iubite, a-i simți vocea și privirea. A simți e un verb emotiv, care te unește cu cine te simte.

Nu poti lucra fierul pana nu l-ai incalzit, si sufletele oamenilor tot asa de putin.

Omul este mai sociabil si discuta mai cu drag despre ce simte decat despre ce gandeste.

Tare as vrea sa stiu unde se afla scoala in care se invata sa simti.

Omul adauga oricarei senzatii o alta senzatie de indata ce incepe sa gandeasca. © CCC

Simplitatea înseamnă să fii deschis în fața celorlalți Și ne este atât de greu să fim noi înșine cu ceilalți. Ne este teamă să nu fim înțeleși greșit, să părem fragili, să ne vedem la mila celor ce se află în fața noastră. Nu ne expunem niciodată. Pentru că ne lipsește puterea de a fi oameni, cea care ne face să ne acceptăm limitele, cea care ne face să le înțelegem, dându-le sens și transformându-le în energie, în forță chiar.   Îmi place simplitatea care se însoțește cu smerenia. Îmi plac rătăcitorii. Îmi plac oamenii care știu să asculte vântul pe propria piele, să simtă mirosul lucrurilor, să le capteze sufletul. Cei a căror carne este în contact cu carnea lumii. Pentru că acolo există adevăr, acolo există blândețe, acolo există sensibilitate, acolo există încă iubire. (Simplitatea) © CCC

Viata n-ar fi posibila daca n-am infrumuseta-o putin si n-am incalzi-o cu iluzia simtirii.

Struțul care își îngroapă capul în nisip vrea, în orice caz, să dea senzația că acest cap este cea mai importantă parte a persoanei sale. (Jurnal) © CCC

Tot ce am citit, tot ce am gandit, toate paradoxurile mele fortate, ura impotriva conventionalismului, dispretul meu pentru banal nu ma impiedica sa ma induiosez in prima zi de primavara, sa caut violete pe langa gardurile de maracini, printre gunoaie si hartii putrezite, sa joc “bile” cu baietii, sa ma uit la soparle, la fluturi cu aripi galbene.

Delicatetea este calitatea suprema si cea mai rara a sufletului omenesc. Ea le presupune pe toate celelalte, inteligenta, bunatatea, altruismul, generozitatea, discretia, marinimia... un om lipsit de o singura calitate a sufletului nu are delicatetea completa. Atunci ea este cu lacune si eclipse.

O sa existe intotdeauna romantism pe lumea asta pentru cei care sunt demni de el.

La ce ar folosi sa traiesti, daca n-ai simti puternic. Nu-i invidiez pe oamenii care au inima acoperita cu o cara­pace de broasca testoasa sau cu o piele de hipopotam. Fericiti sunt numai aceia care sufera de pe urma senzatiilor lor, care le primesc ca pe niste socuri si le gusta ca pe niste bunatati. Pentru ca trebuie sa ne trecem prin minte toate emotiile, fericite sau triste, sa ne saturam cu ele, sa ne imbatam pana la cea mai ascutita bucurie si pana la disperarea cea mai dureroasa.

Trebuie sa simti puternic pentru a gandi si a gandi pentru a exprima.

Esti sensibil la suferinte de care ai avut parte.

Sta fara indoiala in firea lucrurilor ca in orice domeniu oamenii care se consacra unei idei sa se caracterizeze printr-o sensibilitate peste masura de ascutita.

Gratia nu e proprie decat naturilor gingase si slabe… Copilul are gratie si o pastreaza in adolescenta; ea slabeste la maturitate si se pierde la batranete.

Sunt momente cand trebuie sa cauti toate cuvintele in dictionar.