Dacă ne-am asculta tot timpul presentimentele, am fi ca pisicile care se învârtesc în jurul cozii.
(Să ucizi o pasăre cântătoare)
© CCC
Disprețul senzației este un paricid pentru gândire.
(Leii sunt liberi)
© CCC
Cele mai multe scrieri critice sunt aiureli și jumătate din ele sunt necinstite. Oricum, este o scurtătură spre uitare. Gândirea în termeni de idei distruge puterea de a gândi în termeni de emoții și senzații.
© CCC
Struțul care își îngroapă capul în nisip vrea, în orice caz, să dea senzația că acest cap este cea mai importantă parte a persoanei sale.
© CCC
Compoziția arhitectonică este geometrică, eveniment de ordin vizual în primul rând, eveniment antrenând judecăți de cantitate, de raporturi, aprecieri de proporții. Proporțiile provoacă senzații, iar perindarea acestor senzații corespunde melodiei din muzică.
Îmi place verbul a simți: a simți zgomotul valurilor mării, a simți un miros, a simți sunetul ploii care te stropește pe față, a simți pixul cum așterne gândul pe o foaie goală, a simți mirosul ființei iubite, a-i simți vocea și privirea. A simți e un verb emotiv, care te unește cu cine te simte.
…simțindu-mă din ce în ce mai mult parte a vântului, a cerului, a ierbii. Încă evit praful, dar va veni.
(Scrisoare către doctorul Arnault Tzanck, colecționar întâlnit în 1912 pe Coasta de Azur)
© CCC
Marea forţă a literaturii pare a fi abolirea timpului, senzaţia că, atunci când citim, ne aflăm într-un univers imuabil. Este aceeaşi senzaţie pe care ne-o oferă şi fascinaţia iubirii: parcă, dintr-o dată, timpul nu se mai scurge şi am devenit părtaşi la eternitate.
(Voluptatea de a scrie)
Este foarte ciudat, dar ceea ce contează mai mult într-o relație între oameni sunt cuvintele. Cuvintele sunt mai mult decât senzațiile, mai mult decât primele impresii. Într-o relație rămân cuvintele! Sau, cel puțin, la asta sunt eu sensibilă. Fiecare este sensibil la altceva…