Secolul XX este pielea de șagri a omului occidental care a văzut micșorându-i-se imperiul terestru și familial în ritmul dorințelor sale de universalitate.
(Prudența cărnii)
Expresia piele de șagri se regăsește în romanul omonim, Pielea de șagri, al lui Honoré de Balzac. Tema centrală a acestui roman este conflictul dintre dorință si longevitate, iar lucrarea reprezintă o reflectare asupra dorinţei: trebuie să încercăm sa ne satisfacem toate dorinţele pentru a fi fericiți? Pielea de şagri magică reprezintă forța vitală a proprietarului: ea se usucă (se zbârcește) la fiecare satisfacere a dorinţei sale, cu atât mai mult dacă această dorință vizează creşterea puterii. Ignorând avertizarea anticarului, care i-a oferit pielea, eroul se înconjoară de bogăţii, ajungand nefericit şi decrepit, la sfârşitul romanului. Expresia “piele de şagri” a intrat în limbajul comun pentru a desemna tot ceea în mod inevitabil este supus uzurii, printr-o folosire excesivă.
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.