Citate de Françoise Parturier

Femeia nu este o ființă inferioară, ci bărbatul este o ființă superioară... © CCC

O lege a naturii face să ne dorim contrariul, dar să ne înțelegem cu cei cu care ne asemănăm. Iubirea presupune diferențe. Prietenia presupune o egalitate, o similitudine de gust, forță și temperament. © CCC

Struțul care își îngroapă capul în nisip vrea, în orice caz, să dea senzația că acest cap este cea mai importantă parte a persoanei sale. (Jurnal) © CCC

Dacă ne-am asculta tot timpul presentimentele, am fi ca pisicile care se învârtesc în jurul cozii. ​(Să ucizi o pasăre cântătoare) © CCC

Adevărul este o bombă ale cărei efecte ucid atât pe acela care o aruncă, cât și pe acela care o primește. © CCC

Omul adauga oricarei senzatii o alta senzatie de indata ce incepe sa gandeasca. © CCC

Disprețul senzației este un paricid pentru gândire. (Leii sunt liberi) © CCC

Bărbații împart instinctiv femeile în două categorii: femei cum trebuie și femei cum le trebuie. (Prudența cărnii) © CCC

Omul adauga unei senzatii o alta senzatie, de indata ce incepe sa gandeasca.

A diviniza femeia sau a o umili înseamnă întotdeauna a o ține la distanță. (Prudența cărnii) © CCC

Spiritul unei femei este recunoscut de îndată ce servește gloriei bărbatului sau plăcerii lui. (Intelectualii și femeile socialiste) © CCC

…simțindu-mă din ce în ce mai mult parte a vântului, a cerului, a ierbii. Încă evit praful, dar va veni. (Scrisoare către doctorul Arnault Tzanck, colecționar întâlnit în 1912 pe Coasta de Azur) © CCC

Pentru femei, mica floare albastră are rădăcini de stejar. © CCC

Îmi place verbul a simți: a simți zgomotul valurilor mării, a simți un miros, a simți sunetul ploii care te stropește pe față, a simți pixul cum așterne gândul pe o foaie goală, a simți mirosul ființei iubite, a-i simți vocea și privirea. A simți e un verb emotiv, care te unește cu cine te simte.

Secolul XX este pielea de șagri a omului occidental care a văzut micșorându-i-se imperiul terestru și familial în ritmul dorințelor sale de universalitate. (Prudența cărnii) Expresia piele de șagri se regăsește în romanul omonim, Pielea de șagri, al lui Honoré de Balzac. Tema centrală a acestui roman este conflictul dintre dorință si longevitate, iar lucrarea reprezintă o reflectare asupra dorinţei: trebuie să încercăm sa ne satisfacem toate dorinţele pentru a fi fericiți? Pielea de şagri magică reprezintă forța vitală a proprietarului: ea se usucă (se zbârcește) la fiecare satisfacere a dorinţei sale, cu atât mai mult dacă această dorință vizează creşterea puterii. Ignorând avertizarea anticarului, care i-a oferit pielea, eroul se înconjoară de bogăţii, ajungand nefericit şi decrepit, la sfârşitul romanului. Expresia “piele de şagri” a intrat în limbajul comun pentru a desemna tot ceea în mod inevitabil este supus uzurii, printr-o folosire excesivă. © CCC