Citate Celebre Cogito
Citate Celebre & Enciclopedie

Françoise Parturier


Françoise Parturier, 12 oct. 1916 – 12 aug. 1995, născută la Paris, scriitoare franceză. A trăit 79 de ani.

Născută într-un mediu medical și literar, după ce a studiat literatura, a devenit jurnalist la cotidianul L’Époque. De asemenea, a colaborat la jurnalul literar și artistic „Les Nouvelles littéraires”.

În 1947, a abandonat orice situație pentru a se căsători în Statele Unite cu un tânăr avocat francez, Jean Gatichon.

A fost lector de literatură contemporană la Universitatea Howard (1950-1951) din Washington, cea mai mare universitate afro-americană din Statele Unite.

Revenită în Franța împreună cu soțul ei, a dus o viața de femeie inactivă timp de câțiva ani.

Primul său roman, Leii sunt liberi (Les lions sont lâchés), a fost scris în 1955 sub pseudonimul Nicole, în colaborare cu Josette Raoul-Duval. Câțiva ani mai târziu, acesta a fost subiectul unei adaptări cinematografice în regia lui Henri Verneuil, sub același titlu, cu Claudia Cardinale și Jean- Claude Brialy.

Au urmat și alte publicații, în special Amantul de cinci zile (L’Amant de cinq jours), 1959; Prudența cărnii (La Prudence de la chair), 1963; Iubirea? plăcerea? (L’Amour? le plaisir?), 1968 etc.

S-a făcut cunoscută unui public foarte larg, sub numele ei adevărat, cu „L’Amant de cinq jours” (1959), care a fost transpus pe marele ecran, în 1961, și diverse eseuri, dedicate în special drepturilor femeii, precum și lumii politice.

Va publica aproximativ cincisprezece romane sub nume propriu. Printre cele mai remarcate, regăsim „Prudența cărnii” (1963), „Marianne mi-a spus” (1963), „Plăcerea are vedere la curte” (1965), și mai ales „Les Hauts de Ramatuelle”, din 1983, în care realizează un studiu al obiceiurilor din Saint-Tropez cizelate cu bisturiul unui entomolog.

A fost prima femeie candidată „simbolică” la Academia Franceză în 1970. În octombrie 1970, și-a anunțat candidatura pentru Academia Franceză, scriind secretarului permanent al acesteia, Maurice Genevoix. Este prezentată ca prima femeie care a aplicat (de fapt, a fost o anume L. Noël, în 1898). Ea a declarat apoi presei: „Îmi depun candidatura pentru Academia Franceză fără nicio intenție de provocare sau scandal, ci doar prin logica ideilor pe care le-am apărat cu pixul de mai bine de cincisprezece ani și în inima mea dintotdeauna. De asemenea, cred că a venit momentul pentru acest gest. Nu am nicio ambiție personală, ci dorința de a avea ușa deschisă […] Cum va fi primită revendicarea mea respectuoasă de vechile noastre instituții? Sunt curioasă și va fi o experiență. Regret doar că am de oferit merite atât de slabe ca ale mele, dar cine altcineva a mai îndrăznit?”

Ca jurnalistă, a apărat, din 1956 până în 1974, drepturile femeii în editorialele semnate în cotidianul Le Figaro. A preluat unele dintre articolele sale și le-a reunit în două cărți: Scrisoare deschisă către bărbați în 1968 și Scrisoare deschisă către femei în 1974. Aceste două cărți au avut din nou o bună primire în librării.

Admiratoare a lui Charles de Gaulle și cumnata diplomatului francez Georges Galichon, a oferit o viziune personală despre politician în 1979 în Scrisoarea din Irlanda (La lettre d’Irlande). Opera sa include și corespondența cu generalul de Gaulle.

Opere principale:

Leii sunt liberi, roman (Les lions sont lâchés), 1955, publicat sub pseudonimul Nicole; Amantul de cinci zile (L’Amant de cinq jours), roman, 1959; Prudența cărnii (La Prudence de la chair), 1963; Mariana mi-a spus (Marianne m’a dit), 1963; Plăcerea are vedere la curte (Le plaisir donne sur la cour), roman-flash, 1965; Iubire? plăcere ? (L’Amour? le plaisir?), 1968; Dragostea pentru animale și câteva idei (L’Amour des animaux et de quelques idées), 1973; Antoine sau iubitul de cinci zile (Antoine ou l’Amant de cinq jours), 1973; Intelectuali: Ciorapi-albaștri (Intellectuelles: Bas-bleus), 1974; Femei socialiste (Femmes socialistes), 1974; Scrisoare deschisă către femei (Lettre ouverte aux femmes), 1974; Viața nebună, piesă în 3 acte (La Folle vie), 1977; Calamitate, iubirea mea (Calamité, mon amour), 1978; Scrisoarea din Irlanda (La Lettre d’Irlande), 1979; Înălțimile din Ramatuelle (Les Hauts de Ramatuelle), 1983; Câinii Taj Mahalului (Les Chiens du Taj Mahal), 1987; Sexul îngerilor (Le Sexe des anges), 1992.

Citate asemanatoare

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.