…simțindu-mă din ce în ce mai mult parte a vântului, a cerului, a ierbii. Încă evit praful, dar va veni.
(Scrisoare către doctorul Arnault Tzanck, colecționar întâlnit în 1912 pe Coasta de Azur)
© CCC
Mai mult decât plictisită,
Tristă.
Mai mult decât tristă,
Nefericită.
Mai mult decât nefericită,
În suferință.
Mai mult decât în suferință,
Abandonată.
Mai mult decât abandonată,
Singură pe lume.
Mai mult decât singură pe lume,
Exilată.
Mai mult decât exilată,
Fără viață.
Mai mult decât fără viață,
Uitată.
(Calmantul (Le Calmant), în revista 391, n°4, Barcelona, 1917)
© CCCIeri e pălăria aceea decolorată
Pe care am purtat-o îndelung.
Ieri e o biată rochie
Care nu mai este la modă.
Ieri e cea mai frumoasă mănăstire,
Atât de goală acum
Și trandafirul melancolic
Din caietele fetelor.
Ieri e inima mea greșit dăruită.
Încă unul, încă un an!
Ieri nu mai e în seara asta decât o umbră
Lângă mine, în camera mea.
(Doamna cubistă, 1908-1910, sub pseudonimul Louise Lalanne)
© CCC