Citate de Anton P. Cehov

Ei bine, recunosc că tăiem lemnul din necesitate, dar de ce să distrugem păduri întregi? (Unchiul Vanea)

Si fapturile cele mai crude sunt dezarmate cand li se mangaie puii.

Nici o filozofie nu ma poate impaca cu gandul mortii, pe care o consider ca o pravalire in neant. Vreau sa traiesc!

Plansul este mereu adeverinta omeniei.

Nu dispretuiti sensibilitatea nimanui; sensibilitatea fiecaruia e propriul sau geniu. (Rachete)

Discutati cateodata cu omul erudit; cereti sfatul omului delicat si sensibil.

Cine va atinge inima unui om, dacă sufletul unui copil nu o atinge? (Soarele) © CCC

Adevarul si frumusetea nu pier, ele fac parte din esenta vietii omenesti si a intregii firi.

Chipul si atitudinea unui om sunt uneori atat de expresive si tradeaza cu atata precizie starile sufletesti, incat chiar o intreaga multime de spectatori pot pricepe dintr-o data si in acelasi fel ce ascunde in suflet.

Nici dragostea, nici prietenia si nici respectul nu leaga mai mult oamenii decat ura comuna fata de cineva

E mai bine sa mori din pricina prostilor decat sa fii laudat de ei.

Plansul demonstrativ nu corespunde nici unui sentiment, nu dovedeste nimic. Nu e nici o legatura intre el si sinceritatea emotiei sau mai bine zis intre el si valoarea simtirii. Emotiile mortale sunt intense, solide, egale. Cei cu adevarat in stare sa sufere sufleteste au si orgoliul de a refula totul, au si durerea inferioritatii lor, de o clipa, si poate ca tocmai aceasta comprimare mistuie si doare mai mult, deci e de presupus ca tocmai cei mandri, care isi ascund simtirea, sunt cei care, si mai ales prin asta, sufera cu adevarat.

O sa fiu convins pana in clipa de pe urma ca stiinta e lucrul cel mai de seama, cel mai minunat si cel mai necesar din viata omului, ca intotdeauna a fost si va fi expresia cea mai sublima a iubirii si ca numai prin iubire omul va birui si natura, si se va birui si pe sine insusi.

Omul este mai sociabil si discuta mai cu drag despre ce simte decat despre ce gandeste.

O mare blandete sufleteasca, iata darul pe care natura marturiseste ca l-a facut omenirii, dandu-i lacrimile.

Nu exista pe lume nimic mai inspaimantator, mai injositor si mai plictisitor decat banalitatea.

Sensul vietii nu sta decat in lupta.

O sa existe intotdeauna romantism pe lumea asta pentru cei care sunt demni de el.

Binele si raul care ni se intampla nu ne ating dupa marimea lor, ci dupa sensibilitatea noastra. (Maxime) © CCC