Citate de Anton P. Cehov

Tare as vrea sa stiu unde se afla scoala in care se invata sa simti.

Si fapturile cele mai crude sunt dezarmate cand li se mangaie puii.

Binele si raul care ni se intampla nu ne ating dupa marimea lor, ci dupa sensibilitatea noastra. (Maxime) © CCC

Cand omul se simte nefericit, totul in jurul lui pare fara noima, searbad si ieftin.

Istoria n-ar trebui sa fie istoria regilor si a razboaielor, ci istoria ideilor.

Ca sa traiesti, trebuie sa ai un scop si sa te agati de el. Daca veti munci numai pentru prezent, munca voastra va da rezultate slabe; trebuie sa munciti mai ales pen­tru viitor…omenirea a trait intotdeauna pentru viitor.

Nu dispretuiti sensibilitatea nimanui; sensibilitatea fiecaruia e propriul sau geniu. (Rachete)

Tandretea isi are izvorul in inima, sensibilitatea tine de simturi si imaginatie.

Maretia vietii oamenilor nu depinde de conditiile exterioare, ci de experientele subiective. Un taran cu un suflet simtitor traieste o viata mai complexa, mai plina si mai dramatica decat un rege cu pielea groasa.

S-ar putea ca generatiile viitoare sa cunoasca fericirea, dar ele trebuie sa-si puna intrebarea: Pentru ce au trait si s-au chinuit inaintasii lor?

Emotiile mortale sunt intense, solide, egale. Cei cu adevarat in stare sa sufere sufleteste au si orgoliul de a refula totul, au si durerea inferioritatii lor de o clipa, si poate ca tocmai aceasta comprimare mistuie si doare mai mult; deci e de presupus ca tocmai cei mandri, care isi ascund simtirea, sunt cei care, si mai ales prin asta, sufera cu adevarat.

S-ar putea ca dispozitia noastra sufleteasca, atunci cand suntem indragostiti, sa ne fie tocmai starea normala.

Omul va deveni mai bun, cand o sa-i aratati cum este el in realitate.

Nepasarea e paralizia sufletului, e moarte prematura.

Sa traim din plin: soarele nu rasare de doua ori pe zi si viata nu ne este harazita decat o singura data.

Filozofia vietii consta in singura putere de a sti sa imprumuti realitatii ceea ce-i lipseste: poezia pe care o ai tu.

Orice om, din cauza unui instinct atavic, are tandrete pentru puii de om si, prin derivatie de animal, de planta, si chiar pentru miniaturile de obiecte.

Există o mare diferență între fragilitate și sensibilitate. Sensibilității îi place să freamăte, să vibreze, să se entuziasmeze. Fragilitatea se teme să nu se frângă. O persoană fragilă se teme să nu fie făcută și mai fragilă: trebuie deci să fie menajată, liniștită, înconjurată. O ființă sensibilă nu caută să se protejeze, ea primește în mod constant fiecare suflare a vieții. Fragilitatea visează la soliditate. Sensibilitatea își desfășoară muzicalitatea. Cu siguranță, specia umană este precară, iar rasa umană, deosebit de insensibilă. Dar ființa spirituală se dovedește a fi puternică: eminamente sensibilă, nu fragilă. © CCC

Ceea ce Zweig a învățat cel mai bine, în contact cu marele poet belgian Verhaeren, a fost să lase să vorbească această sensibilitate de care s-ar spune că îi era rușine și care va fi una dintre cele mai puternice și mai atractive trăsături ale personalității sale. (Stefan Zweig) © CCC

Ce nesuferiti ne sunt cateodata oamenii fericiti, cei carora totul le merge din plin!