Citate de Anton P. Cehov

Putea sa filosofeze despre dragoste, dar nu era in stare sa iubeasca.

E greu, dar deosebit de folositor sa te concepi pe tine insuti in psihologia varstei tale, sa intelegi ca nici o gene­ratie, nici o varsta nu poseda normele necesare pentru a judeca celelalte generatii, sa stii sa-ti iei locul, dupa rang si grad, in omenirea, istoria sau natiunea in mers…omul traieste din mostenirea sociala pe care i-au lasat-o pa­rintii si traieste pentru a transmite o alta mostenire copiilor sai. Din punct de vedere social si intelectual, el cunoaste, asadar, trei generatii: a lui, generatia precedenta care l-a pregatit si de care s-a despartit, generatia urmatoare pe care o pregateste si care se desparte de el.

Istoria n-ar trebui sa fie istoria regilor si a razboaielor, ci istoria ideilor.

Fii corect. Restul va veni de la sine. © CCC

Sa traim din plin: soarele nu rasare de doua ori pe zi si viata nu ne este harazita decat o singura data.

Adevarul si frumusetea nu pier, ele fac parte din esenta vietii omenesti si a intregii firi.

Dragostea ii arata omului cum ar trebui el sa fie.

O femeie poate deveni prietena unui barbat, numai trecand prin urmatoarele etape: mai intai fiind o cunostinta, apoi amanta si doar dupa asta prietena.

Nici o viata omeneasca nu implica o experienta care sa se poata substitui in intregime, pentru a instrui si a calauzi o alta viata, experiente proprii ale acesteia… lectia faptelor, care contrazice mostenirea parintilor, ii face pe adolescenti sa-si precizeze dragostea si ura, sa revizuiasca traditionala scara de valori, sa stabileasca o ierarhie a telurilor si a tipurilor de umanitate ce le vor inspira de acum inainte comportarea.

S-ar putea ca generatiile viitoare sa cunoasca fericirea, dar ele trebuie sa-si puna intrebarea: Pentru ce au trait si s-au chinuit inaintasii lor?

Trebuie sa-ti organizezi viata in asa fel, incat munca sa fie neaparat necesara; fara munca nu poti duce o viata curata si fericita.

Cum eşti tu acum, aşa am fost noi odinioară. (Ulise) © CCC

Omul e un produs al generatiei sale.

S-ar putea ca dispozitia noastra sufleteasca, atunci cand suntem indragostiti, sa ne fie tocmai starea normala.

Am patruzeci şi şapte de ani. Până acum un an m-am străduit, ca şi voi, să-mi întunec într-adins vederea cu scolastica asta a voastră şi să nu-mi dau seama de viaţa adevărată — şi credeam că fac bine. Acum însă dac-aţi şti! Nu dorm nopţi de-a rândul de ciudă şi de mânie, gândind ce prosteşte mi-am pierdut timpul, când aş fi putut avea tot ce nu-mi mai îngăduie acum bătrâneţea să am! (Unchiul Vanea)

In om moare doar ceea ce poate fi perceptibil celor cinci simturi, iar ceea ce se afla in afara acestor simturi, poate ceva imens, cu neputinta de inchipuit, ramane viu.

Nici o filozofie nu ma poate impaca cu gandul mortii, pe care o consider ca o pravalire in neant. Vreau sa traiesc!

Slavă Domnului, creierul meu este încă în locul potrivit! Dar se pare că sentimentele s-au stins. Nu vreau nimic, nu am nevoie de nimic, nu iubesc pe nimeni... în afară de tine, poate. (Unchiul Vanea) © CCC

Bucuria constituie starea de spirit normala a omului. Cu cat dezvoltarea intelectuala si morala a omului este mai ridicata, cu atat omul e mai liber si viata ii da mai multa satisfactie.

Ca sa traiesti, trebuie sa ai un scop si sa te agati de el. Daca veti munci numai pentru prezent, munca voastra va da rezultate slabe; trebuie sa munciti mai ales pen­tru viitor…omenirea a trait intotdeauna pentru viitor.