Citate de Anton P. Cehov

O educatie buna nu te impiedica sa versi sosul pe fata de masa, dar te opreste sa observi greseala daca o face altul.

S-ar putea ca generatiile viitoare sa cunoasca fericirea, dar ele trebuie sa-si puna intrebarea: Pentru ce au trait si s-au chinuit inaintasii lor?

Nici dragostea, nici prietenia si nici respectul nu leaga mai mult oamenii decat ura comuna fata de cineva

Cand iubesti, descoperi in tine o nebanuita bogatie de tandrete si duiosie si nici nu-ti  vine sa  crezi ca esti in stare de o astfel de dragoste.

Putea sa filosofeze despre dragoste, dar nu era in stare sa iubeasca.

Ca sa traiesti, trebuie sa ai un scop si sa te agati de el. Daca veti munci numai pentru prezent, munca voastra va da rezultate slabe; trebuie sa munciti mai ales pen­tru viitor…omenirea a trait intotdeauna pentru viitor.

Nenorocirea e ca moartea nu constituie un fenomen intamplator sau ceva iesit din comun, ci o intalnim la tot pasul.

Fiecare generatie, profitand de experienta generatiilor trecute, poate sa le intreaca, lucrand mai bine decat ele.

Sa traim din plin: soarele nu rasare de doua ori pe zi si viata nu ne este harazita decat o singura data.

Slavă Domnului, creierul meu este încă în locul potrivit! Dar se pare că sentimentele s-au stins. Nu vreau nimic, nu am nevoie de nimic, nu iubesc pe nimeni... în afară de tine, poate. (Unchiul Vanea) © CCC

Ei bine, recunosc că tăiem lemnul din necesitate, dar de ce să distrugem păduri întregi? (Unchiul Vanea)

Ce nesuferiti ne sunt cateodata oamenii fericiti, cei carora totul le merge din plin!

Nici o viata omeneasca nu implica o experienta care sa se poata substitui in intregime, pentru a instrui si a calauzi o alta viata, experiente proprii ale acesteia… lectia faptelor, care contrazice mostenirea parintilor, ii face pe adolescenti sa-si precizeze dragostea si ura, sa revizuiasca traditionala scara de valori, sa stabileasca o ierarhie a telurilor si a tipurilor de umanitate ce le vor inspira de acum inainte comportarea.

Cum eşti tu acum, aşa am fost noi odinioară. (Ulise) © CCC

In om moare doar ceea ce poate fi perceptibil celor cinci simturi, iar ceea ce se afla in afara acestor simturi, poate ceva imens, cu neputinta de inchipuit, ramane viu.

Moartea este ingrozitoare, dar si mai groaznic ar fi gandul ca vei trai vesnic si nu vei muri niciodata.

Sensul vietii nu sta decat in lupta.

Vrabiei i se pare ca puiul ei nu ciripeste, ci canta ne­spus de frumos.

”Cunoaste-te pe tine insuti” - e un precept minunat si folositor; pacat numai ca celor vechi nu le-a venit in minte sa ne spuna si cum sa facem ca sa folosim acest precept.