Citate de Albert Thibaudet

O generatie reactioneaza de obicei impotriva generatiei precedente… O generatie nici nu incepe si nici nu sfarseste intr-un punct precis. Ea apartine unei continuitati.

Cum eşti tu acum, aşa am fost noi odinioară. (Ulise) © CCC

Nici o viata omeneasca nu implica o experienta care sa se poata substitui in intregime, pentru a instrui si a calauzi o alta viata, experiente proprii ale acesteia… lectia faptelor, care contrazice mostenirea parintilor, ii face pe adolescenti sa-si precizeze dragostea si ura, sa revizuiasca traditionala scara de valori, sa stabileasca o ierarhie a telurilor si a tipurilor de umanitate ce le vor inspira de acum inainte comportarea.

Legea morala comanda prin caracterul ei formal, nu prin continutul ei.

O actiune inseamna hotarare: a actiona inseamna a fi sigur sau macar a proceda ca si cum ai fi sigur.

Nu ratiunea apreciaza operele literare, ci o stare particulara a sensibilitatii care se numeste gust.

O generație... Ce înseamnă în fond o generație? Doar o apartenență izocronă la o scurtă etapă de istorie? Nu cred! Pentru mine, generația se extinde de la cei apropiați prin vârstă în primul rând, până la cei care ne-au modelat spiritele şi ne-au fost aproape, până la întreaga ambianță care ne-a înconjurat, la atmosfera vremii în care ne-am desfăşurat şi pe care am reprezentat-o. Mă gândesc la generația de universitari din care am făcut parte, legată de o formație comună foarte solidă, în spiritul respectului față de valori, cu conştiința misiunii de a le transmite celor de după noi.

Trebuie sa deosebim la om caracterul pe care il are, caracterul pe care ar vrea sa-l aiba, caracterul ce i se atribuie, caracterul ce ar vrea el sa i se atribuie.

Fiecare generatie vrea sa impuna generatiei urmatoare experientele ei, principiile ei, formulele ei de viata. Iar fiecare generatie proaspata le respinge, fiindca vrea sa le descopere ea pe cont propriu.

Am primit lumea ca o mostenire, pe care nu-i e ingaduit nimanui sa o deterioreze, ci pe care fiecare generatie este obligata sa o lase mai buna posteritatii.

E in firea fiecarei generatii sa-si imagineze, cu onesta candoare, ca ea e buricul pamintului si ca de la ea incolo incepe viata universului.

Maretia jertfei se masoara dupa aceea a lucrului jertfit. Nu poate fi vorba de jertfa decat cand ai ceva de jertfit.

Cata vreme n-a ajuns la automatismul batranetii, firea omului se modifica neincetat.

S-ar putea ca generatiile viitoare sa cunoasca fericirea, dar ele trebuie sa-si puna intrebarea: Pentru ce au trait si s-au chinuit inaintasii lor?

Nimeni nu poate izola in sine insusi, cunoaste in stare pura, ce ii vine din traditie si ce ii vine din sine insusi; viata le implica nu numai si pe una si pe cealalta, ci si amestecul insesizabil dintre una si alta.

E greu, dar deosebit de folositor sa te concepi pe tine insuti in psihologia varstei tale, sa intelegi ca nici o gene­ratie, nici o varsta nu poseda normele necesare pentru a judeca celelalte generatii, sa stii sa-ti iei locul, dupa rang si grad, in omenirea, istoria sau natiunea in mers…omul traieste din mostenirea sociala pe care i-au lasat-o pa­rintii si traieste pentru a transmite o alta mostenire copiilor sai. Din punct de vedere social si intelectual, el cunoaste, asadar, trei generatii: a lui, generatia precedenta care l-a pregatit si de care s-a despartit, generatia urmatoare pe care o pregateste si care se desparte de el.

Fiecare generatie isi imagineaza ca este mai inteligenta decat cea dinainte si mai inteleapta decat cea care va urma dupa ea.

Generatiile se inlocuiesc si, asemenea alergatorilor, isi trec din mana in mana torta vietii.

E inutil, si chiar contradictoriu, sa pretinzi ca-ti poti judeca nepartinitor contemporanii.

Omul care a incercat multe placeri variate e capabil sa le prefere pe unele, altora…Ne facem astfel educatia gustului pentru diferite placeri, putem chiar sa folosim experienta altuia sau sa i-o transmitem altuia pe a noastra. Stim ca placerile spirituale, cu conditia sa nu fie exclusive si sa presupuna existenta altora, asa cum nota fundamentala presupune armonicele sale, stau inaintea celorlalte placeri; le cultivam de preferinta, dezvoltam finetea gustului cu care le incercam si, de bine de rau, ne mentinem acest plan al vietii alaturi de celelalte planuri ce-l insotesc, sau il acopera, sau il clatina: planul profesional, planul moral.