Citate de Albert Thibaudet

Arta și adevărul pot împărți același pat fără ca aceasta să le împiedice să fie incompatibile. © CCC

Arta este modalitatea umana de a utiliza sensibilul sau inteligibilul in scopuri estetice. © CCC

Am șlefuit materia pentru a afla linia continuă. Și când am constatat că n-o pot afla, m-am oprit; parcă cineva nevăzut mi-a dat peste mâini.

Toate întrebările astea-s pur academice, spuse ca un oracol Russell, din umbra lui. Vreau să spun, dacă Hamlet e în realitate Shakespeare, sau Iacob întaiul, sau Essex. Ca şi discuţiile clericilor despre  istoricitatea lui Isus. Arta trebuie să ne reveleze nouă idei, esențe spirituale fără formă.  Întrebarea suprema în ce priveşte o operă de artă este din cat de adancă viaţă izvorăşte. Pictura lui Gustave Moreau este pictura ideilor. Poezia cea mai profundă a lui Shelley, cuvintele lui Hamlet, ne aduc mintea în contact cu înţelepciunea veşnică, lumea ideilor lui Platon. Tot restul sunt doar speculaţiile unor învăţăcei, bune pentru învăţăcei. (Ulise)

Arta si literatura tin numai de suflet, sunt expresii ale sensibilitatii, ale temperamentului special al unui popor. Iar sufletul nu se poate nici transmite, nici imprumuta.

Întrebarea suprema în ce priveşte o operă de artă este din cat de adancă viaţă izvorăşte. (Ulise)

Puterea universala a muzicii este dovada evidenta a nevoii de armonie a sufletului.

Toată arta este o luptă pentru a fi, într-un anumit fel, virtuos.

Arta ca reproducere, ca intruchipare a idealurilor, ce stau la temelia vietii poporului si determina fizionomia lui spirituala si morala, constituie una din insusirile primordiale ale omului.

Sa ajuti, sa ajuti si sa impartasesti continuu, aceasta este suma tuturor cunostintelor; acesta este sensul artei. © CCC

Arta are o functie sociala bine definita, ea este o scoala a moralei pentru cetateni.

Maretia jertfei se masoara dupa aceea a lucrului jertfit. Nu poate fi vorba de jertfa decat cand ai ceva de jertfit.

Arta e o forma a vietii, chiar viata.

Arta înseamnă producerea unor obiecte pentru consum, facute pentru a fi folosite si apoi aruncate, pana cand va veni o vreme in care fiinta umana se va fi eliberat de orice servitute, chiar si de propria ei constiinta.

Unii oameni cinstiti, incapabili sa iubeasca o opera noua, o iubesc cu sinceritate cand are douazeci de ani vechime. Viata noua are o mireasma prea puternica pentru cei slabi de inger: trebuie ca mirosul sa se evapore, in vantul vremii. Opera de arta nu devine inteligibila decat atunci cand este acoperita de colbul anilor.

Viata fara binefacerile stiintei si fara frumusetile artei nu inseamna nimic.

De nimic nu-i mai multa nevoie in munca artistica decat de constiinta.

O opera literara nu e un simplu joc al imaginatiei, capriciul izolat al unei minti infierbantate, ci copia moravurilor inconjuratoare si semnul unei stari de spirit… pornind de la monumentele literare, s-ar putea afla modul in care oamenii au simtit si au gandit cu cateva veacuri inainte.

Din fericire, arta este un efort comunitar - o comunitate mică, dar selectă, care trăiește într-o lume spiritualizată care se străduiește să interpreteze războaiele și singurătățile cărnii. © CCC