Citate de Anton P. Cehov

Ceea ce e socotit de unii gresit poate fi vazut de altii ca o virtute.

Orice om cauta ca semenul sau sa-l aprecieze in aceeasi masura in care se apreciaza el insusi.

Nu vedem lucrurile așa cum sunt, ci așa cum suntem noi.

Sensul vietii nu sta decat in lupta.

Un om constient de faptele sale, care isi da seama cand nu are dreptate, numai acela poate avea pareri de rau.

Fii corect. Restul va veni de la sine. © CCC

In lumea asta, fiecare isi are punctul lui de vedere care-l impiedica sa vada punctele de vedere ale celorlalti.

Sunt oameni care nu lauda decat ceea ce pot imita.

Trebuie sa inveti sa vezi. De vrei sa cunosti bine un lucru, nu te multumi doar cu marturia propriilor tai ochi: cere ajutorul catorva perechi de ochi straini…fiecare om are un fel al lui de a vedea lucrurile, si nu-i in stare sa cuprinda intregul adevar.

Orice fiinta omeneasca e o creatura diferita in fiecare dintre cei care o privesc.

E mai bine sa mori din pricina prostilor decat sa fii laudat de ei.

Trebuie sa-ti organizezi viata in asa fel, incat munca sa fie neaparat necesara; fara munca nu poti duce o viata curata si fericita.

Pe oameni nu-i impresioneaza la fel aceleasi lucruri.

Ce nesuferiti ne sunt cateodata oamenii fericiti, cei carora totul le merge din plin!

O educatie buna nu te impiedica sa versi sosul pe fata de masa, dar te opreste sa observi greseala daca o face altul.

Viata nu trebuie aratata asa cum este, ci asa cum o vezi in vis.

E ciudat! Omul se revolta impotriva raului pe care il primeste dinafara, de la altii, si pe care nu-l poate inlatura; dar nu se lupta impotriva raului care zace intr-insul, cu toate ca este in putinta sa de a o face.

Am patruzeci şi şapte de ani. Până acum un an m-am străduit, ca şi voi, să-mi întunec într-adins vederea cu scolastica asta a voastră şi să nu-mi dau seama de viaţa adevărată — şi credeam că fac bine. Acum însă dac-aţi şti! Nu dorm nopţi de-a rândul de ciudă şi de mânie, gândind ce prosteşte mi-am pierdut timpul, când aş fi putut avea tot ce nu-mi mai îngăduie acum bătrâneţea să am! (Unchiul Vanea)

Din slabiciune, oricine se socoate cu mintea lui, un centru-n univers.