Citate de Claude A. Helvétius

Fiecare om are cu necesitate cea mai inalta idee despre sine; in consecinta, fiecare respecta in altul numai imaginea sa proprie si asemanarea cu sine.

Toti oamenii tind spre fericirea lor.

Natura care graveaza in toate sufletele sentimentul unei egalitati originare, a sadit un germene vesnic de ura intre cei mari si cei mici.

Superstitia este un izvor otravit din care au iesit toate nenorocirile si calamitatile pamantului.

Firea omului este astfel alcatuita, incat ii vine greu sa judece problemele lui proprii dupa o regula generala, si mereu ii place sa faca exceptii in favoarea lui.

Cu sentimentele oamenilor se petrece acelasi lucru ca si cu ideile lor: daca nu concepem la altii decat idei similare cu ale noastre, nu putem sa fim impresionati de­cat de pasiunile care ne afecteaza pe noi insine in gradul cel mai inalt.

Suntem intotdeauna nedrepti atunci cand gandim si vorbim despre altii, pentru ca pe unii ii infrumusetam cu simpatiile noastre, iar pe altii ii facem mai urati cu antipatia noastra si ambele sunt la fel de instinctive si oarbe.

E in natura oricarei dorinte sa se stinga daca nu e hranita de speranta.

La crainicul de rele vesti, te uiti urat.

Totul depinde de felul in care privim lucrurile, si nu de cum sunt ele insele.

Principiul cel mai fecund in calamitatile publice este ignoranta. De perfectiunea legilor depinde virtutea cetatenilor, iar perfectiunea legilor depinde de progresele omenesti. Pentru a fi cinstit trebuie sa fii luminat.

Orice om cauta ca semenul sau sa-l aprecieze in aceeasi masura in care se apreciaza el insusi.

Nu vedem lucrurile așa cum sunt, ci așa cum suntem noi.

Incetam de a fi pasionati de un lucru atunci cand placerea pe care speram sa o avem de pe urma lui nu mai este egala cu efortul necesar pentru a o dobandi.

Alaturi de realitatea reala exista in fiecare din noi o alta realitate intima, bazata pe aprecieri de valoare - o realitate ideala -, daca se poate spune, in care realitatea exterioara nu patrunde decat costumata in hainele pe care i le pretinde eticheta catorva prejudecati sub care judecam lumea…

Suntem expusi sa ne inselam in tot ce ne priveste.

O clasa invinsa, suprimata de pe arena istoriei, tinde sa identifice destinul ei cu pieirea generala a intregii societati.

Judecam actiunile omenesti dupa placerea sau mahnirea pe care ne-o provoaca.

Aproape cu totii ascultam de cei ce sunt ingaduitori cu slabiciunile noastre si-i consideram nu numai binevoitori, ci chiar drept singurii barbati adevarati; le-o luam insa in nume de rau celor care incearca sa ne readuca la o judecata sanatoasa.

Omul curajos nu depinde de zei, stie el insusi sa traiasca si sa moara; in fata destinului el este acelasi, fie ca il cunoaste sau nu.