Citate de Charles L. de Montesquieu

Mai întâi, trebuie să te pui în locul altuia şi după aceea să-l judeci.

Intr-o chestiune in care nu sunt indoieli, nu sunt numaidecat necesare dovezile.

Un lucru nu este drept pentru ca este lege; dar trebuie sa fie lege daca este drept. (Caiete) © CCC

Se pare ca e in firea placerilor sa fie de scurta durata.

Elenii (grecii) nu judecă bine despre a deveni sau a pieri, pentru că nimic nu devine și nici nu piere, ci este amestecat sau separat de ceea ce este. (Fragmente) © CCC

Pe oameni nu-i impresioneaza la fel aceleasi lucruri.

Exista anumite adevaruri pe care nu e destul sa le impui, ci mai trebuie sa le faci si simtite.

Fiecare este ispitit sa se lase induiosat de sine si sa se zugraveasca asa cum ar vrea sa fie.

Sunt anumite adevaruri despre care nu-i de ajuns sa convingi pe cineva, ci trebuie sa-l faci sa le si simta.

Suntem cei mai buni judecători ai operelor altora. (Mica vânzătoare de proză) © CCC

Lucrurile sunt dupa felul aceluia care le are; bune pentru cine stie sa se foloseasca de ele, rele pentru acela care le da o proasta intrebuintare.

Cel care face un rau are constiinta impacata, atata timp cat crede ca nu e rau ceea ce a facut.

Nu-i oare un lucru minunat sa ne straduim sa-i lasam pe oameni mai fericiti de cum am fost noi?

Omului nu ii este dat sa iasa din sine insusi si sa se examineze la anumite intervale, facand abstractie de senzatia obisnuintei cu sine insusi. Iata ceea ce face ca fiecare din noi sa fie un mai bun critic al altora decat al lui insusi.

Crede-mă, fiecare inimă are durerile ei ascunse pe care lumea nu le cunoaşte; şi adesea judecăm că un om e rece atunci când e doar trist. © CCC

Judeca un om mai degraba dupa intrebarile sale, decat dupa raspunsurile sale.

Fiecare ins, de la cea mai joasa si pana la cea mai inalta treapta sociala, are in jurul sau o mica lume de interese, cu vartejurile si atomii ei stramti.

“Cunoaste-te pe tine insuti”. Nimic mai greu caci amorul nostru propriu exagereaza intotdeauna meritul nostru inaintea ochilor nostri.

Intr-un stat, adică într-o societate în care există legi, libertatea nu poate consta decât în a putea face ceea ce trebuie să vrei şi nu în a fi constrâns să faci ceea ce nu trebuie să vrei. „Libertatea politică nu constă defel în a face ceea ce vrei. Intr-un stat, adică într-o societate în care există legi, libertatea nu poate consta decât în a putea face ceea ce trebuie să vrei şi în a nu fi constrâns să faci ceea ce nu trebuie să vrei.” Charles L. de Montesquieu In citatul complet, Montesquieu se referă in mod explicit la libertatea politică, dar aprecierile lui sunt valabile în cazul oricărei forme de libertate. Intotdeauna excesul de libertate distruge libertatea: “Libertatea este dreptul de a face tot ceea ce îngăduie legile; şi dacă un cetăţean ar putea să facă ceea ce ele interzic, el nu ar mai avea libertate, pentru că şi ceilalţi ar putea să facă la fel .” Dacă legea limitează libertatea, ea este în acelaşi timp şi condiţia ei. In fond, libertatea este puterea de a se supune legii. Legea care asigura libertatea individuala este cea care se conformează justiției și nu poate nici sa-i impiedice pe cetateni de la îndeplinirea indatoririlor lor, nici sa-i constranga să acționeze împotriva lor. Montesquieu dă o altă formulare acestui principiu: “Un lucru nu este drept pentru că este legiferat. Dar trebuie să fie legiferat pentru ca este drept.” (Cugetarile mele) Romanii obișnuiau să spună: "Dura lex sed lex" (Legea e dura, dar e lege). Legea trebuie să se aplice, iar dacă pare prea dura (sau, mai general spus, inadecvata) trebuie să fie mai degrabă schimbata, decât eludată: "Uneori este necesar să se schimbe anumite legi, dar acest lucru se intampla rareori, iar atunci când se întâmplă, trebuie să fie modificate cu o mână tremurânda." (Montesquieu) © CCC

Nu intelegem felul de a fi al nimanui, altfel decat prin felul nostru de a fi.