Citate de Henry Wadsworth Longfellow

E mai bine sa te gandesti inainte de a face o fapta de­cat dupa aceea.

A invata numai, fara a judeca, nu duce la nimic; adunarea de cunostinte nu trebuie sa aiba decat un singur scop: sa ne invete cum sa ne judecam pe noi insine.

Dă ceea ce ai. Pentru unii, e mai mult decât îndrăznești să speri. (Poezii) © CCC

Daca vrei sa cunosti cu adevarat un om, nu-l judeca numai dupa ce a facut, ci si dupa ce ar fi vrut sa faca.

Ne judecăm pe noi înșine după ceea ce am putea face, dar alții ne judecă după ceea ce am făcut deja. © CCC

Cel mai adesea, nu ii judecam pe ceilalti, ci judecam propriile noastre insusiri in ceilalti. (Caiete) © CCC

Elenii (grecii) nu judecă bine despre a deveni sau a pieri, pentru că nimic nu devine și nici nu piere, ci este amestecat sau separat de ceea ce este. (Fragmente) © CCC

Cand cauti comori, nu sapi in nori, ci in pamant.

Inainte de a face ceva, trebuie o inteleapta judecata; dar de indata ce ai judecat adanc, trebuie o grabnica infaptuire.

A auzi sau a citi fără a judeca este zadarnic. A gândi fără carte și fără dascăl este periculos. (Conversații)

Mai întâi trebuie să te pui în locul altuia şi după aceea să-l judeci.

Unii nu judeca pentru ca invata; altii judeca ca sa nu mai invete.

Un lucru, mai ales, da farmec gandirii omenesti: incertitudinea. Un spirit care nu e mereu nelinistit, ma plictiseste sau ma irita.

O fapta nu e neaparat nejustificata numai fiindca e lipsita de logica. Dar nici nu e intotdeauna justificata, fiindca are o logica a ei.

Sunt multe lucruri care scapa ratiunii, iar acela care, pentru a intelege viata, se foloseste numai de ratiune e asemenea unui om care ar vrea sa apuce flacara cu clestele; ii ramane in mana doar un taciune fumegand, caci flacara s-a stins numaidecat.

Inteligenta omului intelept consta in aceea ca nu ii judeca pe ceilalti; ii lasa sa se judece ei insisi, si el doar citeste si inregistreaza verdictul lor.

Crede-mă, fiecare inimă are durerile ei ascunse pe care lumea nu le cunoaşte; şi adesea judecăm că un om e rece atunci când e doar trist. © CCC

Suntem cei mai buni judecători ai operelor altora. (Mica vânzătoare de proză) © CCC

Spre seară, printr-un sătișor Din Alpi, un tânăr călător Trecea purtând prin nea și vânt Un steag cu-acest străin cuvânt: Excelsior!   Sub geana-i ochiu-ntunecos Sclipea ca paloșul tăios, Și, ca din corn de-argint, senin, Suna cuvântul cel strãin: Excelsior!   Lumini de prin bordeie, rar, Băteau în față-i, și, bizar, Ghețarii-n noapte străluceau, Și straniu buzele-i șopteau: Excelsior!   — E un prăpăd în munți acum! — Îl sfătuiește-un moș pe drum — Pârâul e șuvoi turbat... El murmură ne-nduplecat: Excelsior!   — O, vin', o fată i-a șoptit, La pieptul meu, pribeag trudit! În ochi-albaștri-nlăcrimați Privește-oftând, înalț-un braț: Excelsior!   — O, nu intra-n brădetul des, Lavinele în drum îți ies! Îi strigă-n vale un păstor. El pasă drept, nepăsător: Excelsior!   Și-n zori, când clopotul din schit, Vibrând sonor și lămurit, Pe frați la rugă i-a chemat, Din stele-un glas a răsunat: Excelsior!   Și câinele-a descoperit Un pelerin întroienit. Pe pieptul său un steag — drept scut — Cu-acel cuvânt necunoscut: Excelsior!   Și tainic mortul surâdea Spre soarele ce răsărea, Și mândru, ca o stea căzând, Căzu din cer un strigăt blând: Excelsior! (Excelsior!)

Judecati singuri si nu adoptati pur si simplu parerile altcuiva, fara sa le fi analizat cu discernamantul vostru.