Citate de Democrit

Suntem cei mai buni judecători ai operelor altora. (Mica vânzătoare de proză) © CCC

Al doilea gand este mai intelept.

Imprumut bucuros felul meu de a gandi: nu tin decat la felul meu de a simti.

Unii stapanesc cetati, dar sunt robiti de femei.

Gandurile mari pornesc din inima.

Unii nu judeca pentru ca invata; altii judeca ca sa nu mai invete.

Cele mai bune lucruri nu pot fi spuse, pentru că ele transcend gândirea. (Filozofiile Indiei) © CCC

Un lucru, mai ales, da farmec gandirii omenesti: incertitudinea. Un spirit care nu e mereu nelinistit, ma plictiseste sau ma irita.

Pazeste-te chiar cand esti singur sa rostesti sau sa faci lucruri urate. Invata-te sa te rusinezi mai ales de tine decat de altul.

Cea mai mare slabiciune a gandirii contemporane consta in subestimarea extravaganta a cunoscutului in comparatie cu ceea ce ramane sa fie cunoscut.

Cel mai rau lucru catre care poate fi educat tineretul este superficialitatea. Caci ea produce acele placeri din care creste rautatea.

Cand cauti comori, nu sapi in nori, ci in pamant.

Fericirea nu sta in turme sau in aur; lacasul ei este in sufletul nostru.

Multi lucreaza, dar putini gandesc.

Cuget (Gandesc), deci exist. - Cogito, ergo sum. (Discurs asupra metodei) René Descartes Cartezianismul desemneaza o mișcare filosofică ce susține principiile și teoriile gandirii lui René Descartes (forma latinizata, Renatus Cartesius). Cartezianismul s-a evidentiat, mai ales, prin prima lucrare filosofică publicata în limba franceză, celebrul Discurs asupra metodei (1637), subintitulata "pentru a ne conduce bine ratiunea şi a căuta adevărul în ştiinţe”, ce expune trasaturile fundamentale ale metodei sale. Adevaratul punct de pornire al filosofiei carteziene este dubiul. Descartes ne asigură că orice act de îndoială constituie manifestarea unui act de gândire; oricât de numeroase ar fi erorile în care se angajează gândirea noastră, realitatea ei se impune ca un fapt indubitabil: Dubito cogito, cogito ergo sum (mă îndoiesc deci cuget, cuget deci exist). Descartes formuleaza descoperirea lui “cogito” în Discurs asupra metodei. La sfârșitul îndoielii, își dă seama că este imposibil să se îndoiască de gândire pentru că a te îndoi inseamna a gândi. Deci, dacă gandesc, inseamna, in mod necesar, ca exist. Formularea sugerează că existența este dedusa din gândire. In realitate, "exist", este deja în "cuget" prin pronumele personal "Eu" (cuget). In Meditații metafizice (Meditationes de prima philosophia,1641), lucrare care se doreste mai riguroasă, ideea va fi dezvoltata mai pe larg, iar formularea lui “cogito” va fi într-o formă diferită: Ego sum, ego existo (Eu sunt, eu exist).

 ***

Descartes a publicat lucrarea Discurs asupra metodei, în 1637, în timpul domniei lui Ludovic al XIII-lea. Patru ani mai devreme, la Roma, Galileo fusese condamnat de către Biserică pentru că a îndrăznit să contrazică acest adevăr bine stabilit de Biblie: Soarele se învârte în jurul Pământului, centrul lumii create de Dumnezeu. "Cuget, deci exist”, simbolizeaza gândirea carteziana, in loc de a o rezuma. Această afirmatie, ce pare o evidenta, pune bazele gândirii raționale. Mare cunoscator al clasicilor latini, filosoful s-a inspirat, probabil, din intuiția Sf. Augustin, în secolul al V-lea, care scria în Cetatea lui Dumnezeu: "Si enim fallor, sum" ("Căci, dacă nu mă înșel, exist"). In Discursul său, Descartes povesteste cum meditațiile sale l-au condus la a pune totul la îndoială, cu excepția unui singur lucru: "In timp ce voiam sa gandesc astfel, că totul era fals, trebuia in mod necesar ca eu, cel care gandeam, sa fi fost ceva. Și observând că acest adevăr, cuget, deci exist, era atât de ferm și atat de sigur, incat toate presupunerile cele mai extravagante ale scepticilor nu ar fi putut sa-l zdruncine, am considerat că l-as putea admite fără probleme drept primul principiu al filosofiei pe care o cautam." Angajandu-se să reconstruiască întreaga filosofie pe baze solide, Descartes pune în aplicare o îndoială metodică, constand in eliminarea a tot ce nu este absolut sigur. Astfel, descopera ca, deși simțurile și raționamentele sale il inseala adesea, rămâne adevarat faptul ca eu, cel care sunt pe punctul de a ma indoi, sunt ceva, altfel spus, eu exist. Această certitudine a propriei sale existențe devine de acum inainte un adevar fundamental, primordial, putand servi ca punct de sprijin pentru filosofia pe care o va dezvolta, considerata astfel ca exemplara pentru filosofia moderna, ce plasează subiectul în centrul construcției cunoasterii. Elaborand o metoda “pentru a ne conduce bine ratiunea și a cauta adevărul în științe", Descartes dorea să verifice prin raționament toate adevărurile pe care le prelua. Ca si Galileo, era convins, in secret, că si dacă am vedea clar Soarele rotindu-se, aceasta nu ar dovedi că el se rotește. Lucid in ceea ce priveste dificultatea demersului, i-a scris editorului său: "Chiar daca ar fi prea putini oameni in lume care ar fi capabili să inteleaga rationamentele mele, nu e vina mea, si ele nu sunt mai puțin adevarate pentru asta." Când parodia se amesteca... Mica fraza a devenit celebra, fiind parodiata sub toate formele. Astfel, aflat in mijlocul unui corpus foarte bogat, Paul Valéry a spus: "Uneori, cuget; și, uneori, exist"; iar Albert Camus: "Ma revolt, deci exist." [Corpus: culegere sau colecție de texte, documente, inscripții, legi etc.] © CCC

Când mă uit la mine și la modul meu de gândire, ajung la concluzia că darul fanteziei a însemnat mai mult pentru mine decât orice talent pentru gândirea abstractă și pozitivă.

A gandi, iata adevaratul triumf al spiritului. (Mizerabilii) © CCC

Gandirea - acea splendida forta care in clipele de oboseala plasmuieste zei, iar in momentele de plenitudine ii darama.

Este barbat cu adevarat acela care-si invinge nu numai dusmanii, dar si dorintele.

Gandirea nu locuieste in interioritate, ea nu exista in afara lumii si in afara cuvintelor.