Citate de Denis Diderot

Elogiul contemporanilor nostri nu-i niciodata curat. Curat e doar cel al posteritatii.

Nimeni nu crede indeajuns ca greseste atat cat i se ingaduie. Atat de mult isi iarta fiecare siesi.

Nemurirea poate fi inteleasa ca un fel de viata pe care o dobandim in memoria oamenilor; acest sentiment care ne impinge cateodata la actiunile cele mai mari este semnul cel mai sigur al pretului pe care il punem pe stima semenilor nostri. Noi ascultam in noi insine elogiul pe care ni-l vor face intr-o zi, si ne jertfim. Ne sacrificam viata, incetam de a exista in mod real pentru a trai in amintirea lor. Daca nemurirea considerata sub acest as­pect este o himera, ea este himera sufletelor mari… Suntem puternic legati de consideratia oamenilor cu care traim; fara sa vrem, vanitatea noastra scoate din neant pe cei ce nu exista inca si noi auzim mai mult sau mai putin bine judecata pe care o fac asupra noastra si ne temem de ea mai mult sau mai putin.

…naivitatea…, in afara de simplitatea pe care o exprima, trebuie adaugate inocenta, adevarul si originalitatea unei copilarii fericite, care n-a cunoscut constrangerea…; tot ce e adevarat nu e naiv, dar tot ce e naiv e adevarat, de un adevar izbitor, original, rar…naivi­tatea poate fi gasita in orice conditie; poti fi in mod naiv erou, in mod naiv ticalos, in mod naiv cucernic, in mod naiv frumos, in mod naiv orator, in mod naiv filosof…fara naivitate nu exista adevarate frumuseti.

Nu exista decat un pas de la fanatism la barbarie.

Daca valorile nu ne sunt revelate decat in stricta conexiune cu subiectivitatea noastra, relatiile ce rezulta de aici intereseaza totusi intreaga omenire.

Tinem mai mult sa trecem drept oameni de spirit decat ne temem sa trecem drept oameni rai. Inteligenta nu-si are destule neajunsuri proprii ca sa nu i le adaugam si pe cele ale rautatii? Toti prostii se tem de omul de spirit; fara a-i accepta pe cei rai, toata lumea se teme de omul rau.

Judecam actiunile omenesti dupa placerea sau mahnirea pe care ne-o provoaca.

Mai bine sa te consumi decat sa ruginesti.

Trebuie sa inveti sa vezi. De vrei sa cunosti bine un lucru, nu te multumi doar cu marturia propriilor tai ochi: cere ajutorul catorva perechi de ochi straini…fiecare om are un fel al lui de a vedea lucrurile, si nu-i in stare sa cuprinda intregul adevar.

Oamenii care au fost candva puternici doresc intoarcerea la trecut, cei care sunt azi la putere, vor sa ramana pe loc. Iar cei care niciodata n-au avut puterea, doresc reforme. Asta e regula generala.

Fiecare dintre noi simte nevoia sa-si teoretizeze slabiciunile.

O clasa invinsa, suprimata de pe arena istoriei, tinde sa identifice destinul ei cu pieirea generala a intregii societati.

Au fost laudati mult mai mult oamenii ocupati a ne face sa credem ca suntem fericiti decat oamenii ocupati a ne face sa fim fericiti cu adevarat.

E inutil, si chiar contradictoriu, sa pretinzi ca-ti poti judeca nepartinitor contemporanii.

Firea omului este astfel alcatuita, incat ii vine greu sa judece problemele lui proprii dupa o regula generala, si mereu ii place sa faca exceptii in favoarea lui.

Omul care se crede fericit, chiar este fericit.

Nu judecam lucrurile decat in legaturile lor tainice cu noi insine.

La crainicul de rele vesti, te uiti urat.

Suntem intotdeauna nedrepti atunci cand gandim si vorbim despre altii, pentru ca pe unii ii infrumusetam cu simpatiile noastre, iar pe altii ii facem mai urati cu antipatia noastra si ambele sunt la fel de instinctive si oarbe.