Citate despre Cuvant

Precizia gandirii face (si este ea insasi) pe aceea a cuvantului.

Nici prea multa inflacarare, nici prea multa timiditate. Inflacararea da peste cap, timiditatea bajbaie. Cunoasterea preliminara a ceea ce incerci da indrazneala si usurinta in lucru.

Nu există tăcere mai mare decât în iubirea care nu-şi poate striga neliniştea.

Alege să zici cuvinte cu F, De pildă Fior, Frunză, ori poate Floare... Jocul e plin de surprize extraordinare. Parcă lipseşte ceva şi cauţi răspunsuri, Poate frumuseţe, poate farmec, poate fluturi.

Ce valoreaza cea mai frumoasa fraza dupa o fapta frumoasa?

La cel prost, tăcerea ţine loc de înţelepciune.

Tăcerea este cea mai frumoasă bijuterie a unei femei, dar ea rareori o poartă. Proverb englezesc © CCC

Faceti ca binele fiecaruia sa fie atat de strans legat de binele general incat nici un cetatean sa nu poata dauna societatii, fara sa-si dauneze lui insusi; asigurati rasplata pentru virtute dupa cum ati asigurat pedeapsa pentru ticalosie.

Numai cine cunoaşte singurătatea va stăpîni cuvîntul.

Paradoxul, in orice domeniu de discutie, este glasul pitigaiat al unui ins care vrea sa faca impresie.

Cine spune ce-i place, aude ce nu-i place. © CCC

Sunt mai miscat de farmecele virtutii decat de diformitatile viciului; intorc spatele cu blandete celor rai, si zbor inaintea celor buni. Daca intr-o opera, intr-un caracter, intr-un tablou, intr-o statuie, este un colt frumos, intr-acolo mi se opresc ochii, nu vad decat lucrul acela, nu-mi amintesc decat de el, aproape uit restul. Cum ma transform cand totul e frumos!

Doua calitati esentiale pentru un artist: morala si perspectiva.

Toate miracolele, la inceputul lumii, au izvorat din cuvant.

Elogiul contemporanilor nostri nu-i niciodata curat. Curat e doar cel al posteritatii.

Calambururile sunt cea mai înaltă formă de literatură. © CCC

Trebuie sa te stimezi, ca sa te stimeze ceilalti.

Se tin discursuri nesfarsite impotriva pasiunilor. Toate suferintele omului se pun pe socoteala lor si se uita ca tot ele sunt si izvorul tuturor placerilor lui. In constitutia lor exista un element despre care nu se poate spune nici prea mult bine, nici prea mult rau: ceea ce nu-mi place insa este ca ele nu sunt privite decat in aspectul lor negativ… numai pasiunile, pasiunile mari, pot sa inalte sufletul la lucrurile mari. Fara pasiuni nu exista nici sublimul, fie in moravuri, fie in creatie, si artele frumoase s-ar intoarce inapoi la copilaria lor, iar virtutea s-ar bagateliza . . .

Numai pasiunile si marile pasiuni pot inalta sufletul catre lucruri marete. © CCC

Nemurirea poate fi inteleasa ca un fel de viata pe care o dobandim in memoria oamenilor; acest sentiment care ne impinge cateodata la actiunile cele mai mari este semnul cel mai sigur al pretului pe care il punem pe stima semenilor nostri. Noi ascultam in noi insine elogiul pe care ni-l vor face intr-o zi, si ne jertfim. Ne sacrificam viata, incetam de a exista in mod real pentru a trai in amintirea lor. Daca nemurirea considerata sub acest as­pect este o himera, ea este himera sufletelor mari… Suntem puternic legati de consideratia oamenilor cu care traim; fara sa vrem, vanitatea noastra scoate din neant pe cei ce nu exista inca si noi auzim mai mult sau mai putin bine judecata pe care o fac asupra noastra si ne temem de ea mai mult sau mai putin.